Două etape distincte în acumularea de lipide la drojdia producătoare de ulei
O echipă condusă de profesorii Xu Guowang și Liu Xinyu de la Institutul de Fizică Chimică Dalian al Academiei Chineze de Științe, împreună cu cercetători de la Universitatea Tehnică Dalian, a dezvoltat o metodologie de lipidomică cu acoperire extinsă și a integrat-o cu transcriptomica pentru a studia acumularea și remodelarea compoziției lipidice la Rhodosporidium toruloides în condiții de limitare a azotului. Rezultatele au fost publicate în revista Food Chemistry.
Uleiurile microbiene reprezintă surse sustenabile promițătoare de lipide pentru alimentație și biocarburanți. Deși R. toruloides poate acumula cantități însemnate de ulei, cercetările anterioare s-au concentrat în principal asupra producției totale de lipide și asupra compoziției generale în acizi grași, lăsând insuficient caracterizate modificările fiecărei specii lipidice în parte de-a lungul etapelor de cultivare.
Pentru a acoperi această lacună, echipa a creat o metodologie lipidomică bazată pe cromatografie lichidă cuplată cu spectrometrie de masă, care îmbină modelarea cantitativă a relației structură–retenție cu potrivirea complementară în baze de date spectrale de masă. Abordarea a permis identificarea și cuantificarea a 1.206 specii lipidice din 26 de subclase, oferind o acoperire detaliată atât a lipidelor de stocare, cât și a celor structurale.
Folosind această metodologie, cercetătorii au identificat două etape distincte ale producției de lipide în condiții de limitare a azotului. Triacilglicerolii s-au acumulat rapid, atingând un maxim la 144 de ore. În cultivarea ulterioară, principalele specii de triacilgliceroli și diacilgliceroli au scăzut, iar lipidele polinesaturate au devenit relativ mai abundente.
Comparativ cu uleiurile comestibile obișnuite, uleiul microbian produs între 48 și 168 de ore a prezentat unele similitudini compoziționale cu uleiul de palmier. La 216 ore, uleiul a conținut o proporție mai mare de acizi grași polinesaturați, indicând un profil distinct de acizi grași cu potențială relevanță nutrițională.
Concluziile sugerează că durata de cultivare poate contribui la adaptarea atât a randamentului, cât și a compoziției uleiului. Studiul oferă o bază pentru evaluarea compoziției uleiului microbian și pentru explorarea unor strategii de producție adaptate.
