O specie pe cale de dispariție din Australia, amenințată de o altă țestoasă nativă
Țestoasa cu cască de pe râul Manning (Myuchelys purvisi) este considerată una dintre cele mai frumoase țestoase de apă dulce din Australia, datorită dungii galben-strălucitoare care se întinde de la nas până la vârful cozii. Specia trăiește exclusiv în câteva râuri de coastă din regiunea Manning River din New South Wales și este cunoscută drept Guraa în limba gathang. Linia sa evolutivă datează de aproximativ 55 de milioane de ani.
Specia este clasificată ca fiind pe cale de dispariție și se confruntă cu presiuni din cauza defrișării habitatului, a comerțului ilegal cu animale de companie și a prădătorilor invazivi care vânează femelele adulte și ouăle acestora. Un studiu recent semnalează o amenințare suplimentară: o altă specie nativă de țestoasă, dar introdusă local.
Expansiunea în afara arealului natural
Țestoasa de râu Macquarie (Emydura macquarii), cunoscută și ca țestoasa de râu Murray, este originară din mai multe sisteme fluviale din Australia. Este clasificată ca fiind critic periclitată în Victoria și vulnerabilă în Australia de Sud. Specia s-a răspândit însă dincolo de arealul său natural. Primele exemplare au fost identificate în bazinul râului Manning în 2007, probabil după ce oamenii și-au eliberat țestoasele de companie în râu. De atunci, specia a fost detectată în nouă afluenți diferiți din bazinul Manning și continuă să se răspândească.
Țestoasa de râu Macquarie reprezintă o amenințare pentru populațiile de țestoasă de râu Bellinger (Myuchelys georgesi), critic periclitată, și de țestoasă Manning, pe cale de dispariție. Cele două specii trăiesc doar în două sisteme fluviale de coastă din estul Australiei. Țestoasa Macquarie concurează cu aceste specii pentru hrană și poate purta boli precum virusul râului Bellinger. Hibridarea este considerată cea mai presantă amenințare: atunci când specii diferite se reproduc, hibrizii rezultați se pot reproduce rapid și pot înlocui populația periclitată. Dovezile actuale sugerează că hibridarea are deja loc în râurile Bellinger și Kalang, unde țestoasa Macquarie a fost introdusă în anii 1990.
Monitorizarea prin ADN ambiental
Țestoasa Macquarie nu s-a răspândit încă pe tot cursul râului Manning, astfel că urmărirea expansiunii sale este esențială. Ecologii pot detecta țestoasele prin snorkeling, capturare sau filmări subacvatice, dar aceste metode sunt consumatoare de timp, costisitoare și implică uneori manipularea animalelor.
Un studiu recent a testat o metodă alternativă: teste de ADN ambiental (eDNA), specifice speciei și foarte sensibile. Când țestoasele înoată prin râuri, ele lasă urme de ADN care pot fi detectate prin astfel de teste. Cercetătorii au proiectat testele în laborator, comparând secvențele de ADN ale speciilor țintă cu cele ale altor specii înrudite sau care trăiesc în același habitat, pentru a garanta specificitatea.
Au fost prelevate probe de apă din cinci locații din bazinul Manning, timp de trei zile, folosind un rucsac portabil de eDNA care filtrează apa și captează ADN-ul în câteva minute. În paralel, ecologi de la Redleaf Group au capturat țestoase prin snorkeling și au înregistrat date despre populație. Rezultatele celor două metode au coincis: țestoasa Manning a fost detectată în toate cele cinci locații, iar țestoasa Macquarie introdusă nu a fost identificată. Sunt necesare însă cercetări suplimentare pentru a confirma absența speciei introduse în aceste zone.
Utilitatea testelor eDNA
Testele eDNA pot ajuta cercetătorii să urmărească precis răspândirea speciilor de țestoase în afara arealului lor natural. Ele permit identificarea zonelor în care o specie țintă este prezentă, astfel încât ecologii să colecteze date despre populație prin metode tradiționale precum capturarea și snorkelingul. De asemenea, pot evidenția tendințe mai largi privind distribuția unei specii.
Testele eDNA pot servi drept instrument de știință cetățenească: aplicarea lor simplă le permite membrilor comunității să colecteze probe de apă și să contribuie la eforturile locale de conservare. Aceste studii pot completa proiecte precum 1 Million Turtles și TurtleSAT, prin care publicul înregistrează observații de țestoase.
Australia este obișnuită cu amenințările speciilor introduse din străinătate, însă exemplul țestoasei de râu Macquarie arată că speciile native deplasate în afara arealului lor pot pune presiune suplimentară pe speciile deja periclitate.
