Poveștile pe care ni le spunem ne modelează identitatea
Identitatea nu este un dat fix, ci un construct dinamic, negociat continuu prin experiențele trăite și prin relațiile cu ceilalți. Ea este ancorată în povești: suntem modelați de narațiunile în care trăim și după care ne ghidăm.
Un exemplu relevant vine din propria experiență a unei cercetătoare în domeniul narativ. Cele trei nume ale sale — Olabisi, Abike și Oluwaremilekun — poartă semnificații culturale și emoționale profunde, reflectând binecuvântări, prezență prețuită și continuitate ancestrală. Acestea nu sunt simple etichete, ci ancore narative care îi modelează sentimentul de sine și relația cu ceilalți.
În calitate de cercetătoare, autoarea și-a explorat identitățile multiple: studentă la doctorat, asistentă medicală, mamă, fiică, nepoată, instructoare, imigrantă și femeie de culoare. Moștenirea Yoruba și învățăturile bunicii sale au pus bazele educației formale și ale carierei didactice.
Relația cu bunica i-a modelat viziunea asupra lumii, arătându-i că învățarea optimă înflorește în medii de susținere, empatie, curaj și instruire morală. Autoarea a examinat modul în care identitățile sunt imbricate în narațiuni culturale, familiale și instituționale, observând că acestea pot genera tensiuni interioare.
Analizând propriile povești și căutând tipare, ea a început să cerceteze experiențele altor studenți internaționali la nursing. Explorarea a scos la iveală un decalaj persistent între angajamentele instituționale privind echitatea, diversitatea și incluziunea (EDI) și realitățile trăite în învățământul superior canadian.
Studenții internaționali au medii sociale, istorice, politice, culturale și educaționale diverse, care le modelează negocierile identitare complexe. Constatările indică faptul că aceștia se confruntă cu provocări semnificative, inclusiv rasism sistemic, marginalizare și bariere structurale, în special studenții de culoare.
Cercetarea confirmă date existente privind experiențele studenților internaționali la nivel de masterat în nursing, subliniind obstacolele sistemice cu care se confruntă.
Specialiștii în identitate argumentează că construcția identității nu este un demers solitar, ci unul co-scris în dialog cu ceilalți, care ne afirmă, ne contestă sau ne remodelează autoînțelegerea. Teoreticienii educației Carol Witherell și Nel Noddings au extins această idee: poveștile pe care le spunem despre noi înșine dau sens și textură vieții noastre.
Aceste narațiuni sunt și liantul care ne atașează de ceilalți și de propriile istorii, oferind un țesut bogat în fire de timp, loc, caracter și sfaturi despre cum să ne trăim viața.
În Canada, autoarea a întâmpinat disonanță culturală. S-a confruntat cu excluderea pentru „accent puternic” și cu dificultăți în a naviga norme academice necunoscute. În ciuda acestor obstacole, a rezistat etichetării ca deficientă, a înfruntat intimidarea și tensiunile diferenței, și-a recăpătat vocea și a început să participe la discursul academic.
A învățat să-și onoreze accentul și viziunea asupra lumii și să respingă narațiunile deficitare. Prin reflecție și reziliență, a început să rescrie povestea proprie ca studentă.
Autoarea a ajuns să înțeleagă că învățarea nu înseamnă doar acumulare de cunoștințe, ci devenire de sine. Poate însemna traversarea granițelor, contestarea normelor și compunerea de noi povești ale posibilității.
Experiențele transfrontaliere explorate au revelat complexitățile sistemelor educaționale și reziliența necesară pentru a le naviga. Poveștile sale întrepătrunse, provenind din două lumi, au modelat atât cine a fost, cât și cine devine.
Educația formală a introdus-o în narațiuni instituționale marcate de disciplină strictă, structuri rigide și măsuri standardizate ale succesului. Aceste experiențe au modelat înțelegerea modului în care sistemele educaționale pot atât să împuternicească, cât și să excludă.
Deși viziunea inițială asupra educației a fost formată de experiențe timpurii, traversarea granițelor naționale pentru studii superioare într-o universitate canadiană a expus-o la peisaje pedagogice noi, resimțite atât ca afirmatoare, cât și ca alienante.
Sociologul Stephen Harold Riggins de la Memorial University a afirmat că „sinele… negociază continuu mai multe identități simultan”. Viețile noastre conțin o multiplicitate inerentă de povești compuse, trăite și narate de-a lungul unor linii narative în schimbare, care se desfășoară în timp, în relații stratificate și în peisaje mereu schimbătoare.
Aceste perspective au sporit conștientizarea negocierii continue dintre identitățile multiple ale autoarei. Prin reflecție și reziliență, experiențele sale, deși provocatoare, au devenit surse de forță și transformare.
Parcursul său nu este definit de etichete instituționale sau repere standardizate, ci de curaj, persistență și înțelepciunea purtată în nume, cultură și relații.
