Tinerii cu deficiențe de vedere, blocați pe drumul spre angajare
Un studiu desfășurat pe parcursul a 11 ani, care a urmărit 80 de tineri cu deficiențe de vedere din perioada școlară până la vârsta adultă, arată că mulți dintre ei ajung la 25-27 de ani fără să fi avut vreodată un loc de muncă plătit, deși își doresc acest lucru. Cercetarea a urmărit traseele lor educaționale și profesionale, intervievându-i periodic pentru a afla ce a funcționat și ce ar fi putut fi îmbunătățit.
Deși s-au descurcat relativ bine din punct de vedere academic comparativ cu alte grupuri cu nevoi educaționale speciale, tinerii cu deficiențe de vedere au rate de angajare constant scăzute și sunt deosebit de vulnerabili la inactivitate economică. La începutul studiului, când aveau 14-16 ani, participanții erau plini de optimism și își doreau să devină asistenți sociali, profesori sau psihologi. Până la finalul cercetării, mulți nu reușiseră să găsească o cale spre angajare.
Bariere multiple în calea angajării
Participanții au descris o serie de obstacole, multe specifice deficienței lor de vedere. Sprijinul primit a variat în funcție de zona în care locuiau, iar mulți s-au simțit nepregătiți pentru viața adultă independentă. Unii nu puteau folosi tehnologia asistivă într-un mediu de lucru sau nu aveau abilitățile necesare pentru a călători singuri. Alții pur și simplu nu aveau încrederea de a-și declara dizabilitatea și de a solicita adaptări.
Un participant a explicat că majoritatea colegilor săi nu știu că are deficiențe de vedere și că evită să vorbească despre asta, percepând divulgarea ca pe o „cârjă” de care nu vrea să depindă. Piața muncii a fost descrisă ca inaccesibilă, cu sisteme de aplicare și procese de evaluare extrem de vizuale și incompatibile cu tehnologia asistivă. Tinerii au relatat că echipele de resurse umane și managerii nu știu cum să facă adaptările rezonabile cerute de legislația egalității.
Un alt participant a estimat că a întâmpinat probleme de accesibilitate la o treime din cele 50 de programe pentru absolvenți la care a aplicat. El a identificat testele online ca fiind cel mai mare obstacol, deoarece multe nu funcționează cu software-ul de citire vocală, textul nefiind interactiv, ci mai degrabă ca o imagine. Chiar și cu timp suplimentar, nu putea folosi software-ul de sinteză vocală, iar companiile nu înțelegeau această limitare.
Obstacole instituționale și sprijin insuficient
După finalizarea educației, cei care au căutat ajutor pentru a găsi un loc de muncă au întâlnit personal al centrelor de ocupare care i-a descurajat să caute de lucru, iar consilierii au declarat că este „imposibil” ca o persoană cu deficiențe de vedere să obțină un loc de muncă. Cei care au găsit totuși un loc de muncă au fost împiedicați de întârzieri și erori la solicitarea programului guvernamental Access to Work, care finanțează echipamentul specializat și sprijinul necesar lucrătorilor cu dizabilități. Datele guvernamentale recente arată că solicitările au durat peste 100 de zile, depășind cu mult ținta de 25 de zile.
O evaluare comandată de guvern a descris proporția tinerilor care devin NEET – fără educație, angajare sau formare profesională – ca fiind „o criză națională urgentă”. Evaluarea a constatat că tinerii sunt deconectați de piața muncii, numeroși devenind inactivi economic, ceea ce ridică îngrijorări privind consecințele sociale și economice mai largi. Pe lângă aceste provocări generale, este important să se exploreze și dificultățile suplimentare cu care se confruntă grupurile minoritare, cum ar fi persoanele cu deficiențe de vedere.
Recomandări pentru îmbunătățirea situației
Percepțiile negative despre persoanele cu dizabilități care nu lucrează contrastează cu experiențele participanților la studiu, care și-au exprimat dorința de a li se „da o șansă” și de a fi independenți financiar. În urma acestor constatări, cercetătorii recomandă ca guvernul să recunoască oficial cadrul curricular al Royal National Institute of Blind People pentru copiii și tinerii cu deficiențe de vedere. Acest cadru descrie sprijinul de care au nevoie pentru a asigura incluziunea lor educațională și socială și pentru a-i ajuta să părăsească sistemul educațional cât mai independenți posibil.
