Încălzirea globală slăbește influența musonului asiatic asupra Mediteranei
Un nou studiu arată că încălzirea globală ar putea rupe una dintre cele mai surprinzătoare conexiuni climatice la distanță: legătura dintre musonul de vară din Asia de Sud și clima uscată a Mediteranei. Cercetarea, publicată în Nature Geoscience, sugerează că această legătură atmosferică, care funcționează de mii de ani, se va slăbi semnificativ până în a doua jumătate a acestui secol.
Musonul de vară din Asia de Sud influențează de mult timp clima mediteraneană prin intermediul unui mecanism cunoscut sub numele de „muson-deșert”. Convecția intensă din timpul verii eliberează cantități mari de căldură în atmosferă, declanșând schimbări de circulație la scară largă care favorizează aerul descendent deasupra Mediteranei. Acest proces reduce formarea norilor și precipitațiile, contribuind la clima caldă și uscată a regiunii.
Până acum, oamenii de știință nu erau siguri dacă această conexiune atmosferică la distanță va persista în condițiile încălzirii globale. Pentru a răspunde acestei întrebări, o echipă de cercetare condusă de Zhou Tianjun la Institutul de Fizică a Atmosferei din cadrul Academiei Chineze de Științe a combinat observații reale, zeci de simulări climatice și experimente numerice idealizate.
Rezultatele au arătat un semnal remarcabil de consistent. În 97,5% dintre simulările CESM1, musonul din Asia de Sud a avut un efect mai slab asupra circulației atmosferice deasupra Mediteranei. Corelația dintre încălzirea musonică și subsidența din troposfera medie deasupra Mediteranei centrale și estice a scăzut de la aproximativ 0,4 la practic zero până în a doua jumătate a acestui secol.
Procesele din spatele slăbirii conexiunii
Cercetătorii au identificat două procese principale care explică de ce influența la distanță a musonului asupra Mediteranei este de așteptat să slăbească. Primul se referă la o schimbare anticipată deasupra Asiei de Sud: pe măsură ce clima se încălzește, convecția musonică profundă se deplasează mai sus în troposferă. În simulările CESM1, nivelul caracteristic al convecției musonice se mută de la aproximativ 452 hPa la 417 hPa, cu o deplasare ascendentă similară apărând și în modelele CMIP6. Ca urmare, răspunsul cald produs de încălzirea musonică se răspândește mai departe spre vest și reduce contrastul de temperatură est-vest deasupra Mediteranei, ceea ce la rândul său suprimă subsidența prin dinamica atmosferică.
Al doilea proces are loc local, deasupra Mediteranei. Mișcarea descendentă legată de muson slăbește cel mai puternic în troposfera medie și superioară. Printr-o relație atmosferică intrinsecă cunoscută sub numele de „balanța Sverdrup”, această schimbare slăbește și răspunsul vântului nordic la nivelurile medii și inferioare. Vânturile nordice mai slabe reduc și mai mult mișcarea descendentă, creând o reacție locală care întărește efectul la distanță al schimbării încălzirii musonice.
Implicații pentru precipitațiile din Mediterana
Aceste schimbări de circulație au implicații și pentru precipitațiile din regiunea mediteraneană. În prezent, o încălzire musonică mai puternică din Asia de Sud tinde să genereze o subsidență mai intensă și, prin urmare, mai puține precipitații estivale asupra uscatului mediteranean. În condițiile încălzirii viitoare, această relație este proiectată să dispară în mare măsură, ponderea varianței precipitațiilor explicată de muson scăzând de la aproximativ 14,2% la 5,1%.
Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că precipitațiile din Mediterana vor deveni mai puțin variabile. Mai degrabă, indică faptul că musonul din Asia de Sud va explica o parte mult mai mică din variabilitatea precipitațiilor de la an la an, sugerând o schimbare a factorilor care controlează verile mediteraneene pe măsură ce cuplajul „muson-deșert” slăbește.
„Încălzirea globală nu schimbă doar starea medie a temperaturii și precipitațiilor. Ea poate reorganiza și legăturile dinamice dintre părți îndepărtate ale sistemului climatic”, a declarat Zhou Tianjun, autorul corespunzător al studiului. Potrivit acestuia, „fenomenul schimbării cuplajului muson-deșert de-a lungul Eurasiei oferă o nouă perspectivă dinamică asupra modului în care modurile la scară largă ale variabilității climatice și teleconexiunile ar putea evolua într-o lume mai caldă. De asemenea, înseamnă că proiecțiile viitoare ale precipitațiilor estivale din Mediterana trebuie să țină cont de schimbările factorilor care controlează variabilitatea lor de la an la an.”
Dr. Yu Hanzhao de la Institutul de Fizică a Atmosferei, primul autor al studiului, a remarcat că legăturile atmosferice care par solide astăzi s-ar putea să nu rămână astfel în condițiile încălzirii globale. „Înțelegerea modului în care se schimbă astfel de teleconexiuni va fi importantă pentru proiectarea variabilității climatice regionale viitoare, în special în punctele fierbinți ale schimbărilor climatice, cum este Mediterana”, a spus el.
