Nouă generații de întâlniri virtuale dezvăluie cum își modelează peștii partenerii ideali
Cercetătorii de la Universitatea Exeter au realizat un experiment inedit în care peștii swordtail verzi au putut să își „proiecteze” partenerul ideal, prin intermediul unor parteneri virtuali afișați pe ecrane. Studiul, publicat în jurnalul Royal Society Open Science, a implicat nouă generații succesive de selecție, timp în care preferințele peștilor au fost rafinate treptat.
Metoda a constat în plasarea fiecărui pește într-un acvariu cu câte un ecran la fiecare capăt, pe care era afișată imaginea în mișcare a unui posibil partener. Peștii au fost lăsați să înoate liber timp de trei minute, iar mișcarea lor a fost observată în trei zone: centrul neutru și câte o zonă apropiată de fiecare partener virtual. Dacă un pește petrecea mai mult timp lângă unul dintre partenerii virtuali, acesta era declarat „câștigător” și era împerecheat cu un alt câștigător din alt test, generând astfel o nouă „generație” de urmași virtuali testați în runda următoare.
În cadrul experimentelor, 11 femele și 12 masculi au fost testați individual. Masculii au ales în mod constant femele mai mari, în timp ce femelele au arătat o variație mult mai mare în preferințe, optând de exemplu pentru cozi mai lungi sau culori mai aprinse.
„Studierea alegerii partenerului la animale este dificilă, deoarece experimentele pot prezenta animalelor doar o gamă limitată de parteneri potențiali”, a declarat Kathryn Bullough, de la Centrul pentru Ecologie și Conservare al campusului Penryn din Cornwall al Universității Exeter. „Noua noastră abordare le-a permis peștilor să își ‚proiecteze’ partenerul ideal, algoritmii genetici creând noi seturi de opțiuni din care peștii să aleagă, permițându-le să își rafineze preferințele.”
Deoarece masculii au preferat femele mai mari, femelele virtuale din generația finală au fost în medie cu peste 24% mai mari decât cele din prima generație. Această preferință reflectă probabil faptul că femelele mai mari pot produce mai mulți urmași. O femelă a ales parteneri care semănau din ce în ce mai mult cu femelele. Motivele sunt neclare, dar este posibil ca această femelă să fi evitat caracteristicile masculine amenințătoare, îndreptându-se astfel spre trăsături mai feminine.
„Peștii swordtail verzi sunt subiecți buni pentru acest experiment, deoarece reacționează la videoclipuri cu alți pești și nu oferă îngrijire parentală puilor”, a declarat dr. Laura Kelley. „Aceasta înseamnă că alegerea partenerului este relativ simplă, peștii căutând în primul rând gene bune de transmis urmașilor. Un studiu ca acesta folosind pești reali ar dura ani, iar noua noastră metodă oferă un instrument puternic pentru a înțelege cum își aleg animalele sălbatice partenerii.”
Originari din America Centrală, peștii swordtail verzi își datorează numele înotătoarei caudale distinctive, asemănătoare unei săbii, pe care o au masculii.
