Specii amenințate, neglijate de grădinile zoologice în fața presiunilor comerciale
Un studiu amplu realizat de cercetători de la Universitatea Nottingham Trent a analizat peste 7.200 de specii din 613 grădini zoologice din 72 de țări, pe o perioadă de 30 de ani, pentru a înțelege cum deciziile de planificare a speciilor sunt influențate de factori de conservare și de alte presiuni concurente.
Cercetarea, publicată în Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences, a comparat modificările în deținerile de animale din grădinile zoologice cu schimbările în statutul de conservare al speciilor, inclusiv riscul de extincție, protecțiile comerciale internaționale și implicarea în programe de reproducere pentru conservare.
Rezultatele arată că speciile care au devenit mai amenințate pe Lista Roșie a IUCN sau care au primit restricții comerciale sporite nu au fost, în general, mai susceptibile de a fi găzduite de un număr mai mare de grădini zoologice. De asemenea, speciile care au devenit mai puțin amenințate sau ale căror restricții comerciale au fost reduse au fost rareori eliminate din colecții.
Odată ce o specie a fost stabilită într-o grădină zoologică, instituțiile s-au angajat de obicei să o susțină pe termen lung, arată studiul. Speciile domestice, reptilele din comerțul cu animale de companie și favoritele publicului, cum ar fi găinile, caprele, suricatele și oile, s-au numărat printre cele care au înregistrat cele mai puternice creșteri în colecțiile grădinilor zoologice. Acest lucru sugerează că implicarea vizitatorilor și finanțarea generată pentru activitatea de conservare au continuat să modeleze deciziile privind colecțiile, alături de criteriile formale de conservare.
Cel mai puternic predictor al creșterii colecțiilor a fost participarea la programe de management sau reproducere, mai degrabă decât schimbările în statutul de conservare sau protecție al animalelor. Cercetătorii subliniază că acest lucru evidențiază programele de reproducere coordonate, gestionate de comunitate, ca unul dintre cele mai eficiente instrumente de conservare ale sectorului, bazându-se pe experiența acestuia în eforturi de recuperare ex situ pentru specii precum condorul californian, dihorul cu picioare negre și oryxul arab.
Echipa susține că descoperirile lor pledează pentru cadre de planificare a speciilor mai strategice și standardizate, care să ajute grădinile zoologice să cântărească valoarea de conservare alături de aceste alte presiuni, mai explicit și mai consecvent la nivelul întregului sector. Aceste abordări ar trebui să întărească, nu să înlocuiască, deciziile pe care grădinile zoologice le iau deja, spun cercetătorii.
„Am relevat o lacună de conservare în grădinile zoologice, constatând că majoritatea nu au crescut în mod consecvent sprijinul pentru specii pe măsură ce preocuparea pentru conservarea lor a crescut, nici nu au redus sprijinul când aceasta a scăzut”, a declarat Samantha Ward, profesoară de bunăstare și legislație a animalelor de grădină zoologică la Școala de Științe Animale, Rurale și de Mediu din cadrul Universității Nottingham Trent.
Ea a adăugat: „În schimb, speciile gestionate prin programe de reproducere în grădini zoologice, inclusiv favoritele populare ale vizitatorilor, au fost mai susceptibile de a se extinde. Provocările pentru grădinile zoologice la nivel global ar putea include spațiul și expertiza limitate. Există doar o anumită cantitate de spațiu în interiorul unei grădini zoologice și trebuie să echilibreze speciile importante pentru conservare cu cele care atrag vizitatori. În plus, unele dintre cele mai rare specii pot fi dificil de întreținut, iar cunoștințele despre cum să le adăpostești, să le hrănești și să le îmbunătățești reproducerea pot fi limitate.”
Hannah Jenkins, autoarea principală a studiului, care a realizat cercetarea în cadrul doctoratului său la Universitatea Nottingham Trent, a declarat: „Ceea ce ne-a frapat nu a fost lipsa de angajament, ci cât de rar o schimbare în statutul de conservare al unei specii, singură, părea să schimbe situația. Planificarea speciilor este un act de echilibrare cu adevărat complex: grădinile zoologice cântăresc valoarea de conservare față de spațiu, bunăstare, costuri și implicarea vizitatorilor, adesea fără un cadru comun, standardizat, care să ghideze aceste compromisuri.”
„Speranța noastră este că această cercetare sprijină sectorul cu dovezi practice pentru a construi instrumente mai clare de planificare a speciilor, astfel încât, pe măsură ce nevoile de conservare se schimbă, grădinile zoologice să fie și mai bine echipate să răspundă”, a adăugat ea.
