Un nou cadru științific transpune limitele globale de apă la nivelul bazinelor hidrografice
Activitățile umane și schimbările climatice pun o presiune tot mai mare pe resursele de apă, perturbând predictibilitatea ciclului apei și modificând disponibilitatea și calitatea apei dulci. Cercetătorii de la Institutul Internațional pentru Analiză Sistemică Aplicată (IIASA) și partenerii lor au dezvoltat un nou cadru pentru ghidarea managementului și planificării apei la nivel de bazin hidrografic, derivat din Limita Planetară Globală pentru Apă.
Cadrul Limitelor Planetare identifică limite pentru componentele cheie ale sistemului terestru care mențin planeta stabilă și sigură pentru viața umană. Aceste limite definesc un spațiu de operare sigur în care societatea poate prospera fără a destabiliza sistemul terestru. Apa dulce este una dintre aceste componente cheie, limita planetară pentru apă definind condițiile necesare pentru menținerea unui ciclu al apei stabil și rezistent.
Aducerea limitelor globale la nivelul bazinelor hidrografice
Într-un studiu publicat în Environmental Research Letters, cercetătorii propun o nouă abordare pentru operaționalizarea Limitei Planetare pentru Apă, astfel încât aceasta să devină relevantă pentru ghidarea managementului și planificării apei la nivel de bazin hidrografic.
„Cadrul Limitei Planetare Globale pentru Apă are marele merit de a aduce în prim-plan impactul activității umane asupra ciclului global al apei, însă nu este conceput în mod specific pentru a oferi strategii acționabile. Am dorit să definim un cadru pentru implementarea sa la scara bazinului, acolo unde are loc managementul efectiv al apei”, explică autorul principal Emilio Politti, cercetător în cadrul Grupului de Cercetare pentru Securitatea Apei din Programul pentru Biodiversitate și Resurse Naturale al IIASA.
Potrivit cercetătorilor, încercările anterioare de a reduce limita la scară locală se bazau în mare măsură pe variabile unice, cum ar fi consumul total de apă disponibilă în apele subterane, râuri, lacuri și acvifere (apa albastră) sau pe rezerve individuale de apă, care nu reușesc să surprindă dinamica complexă, multidimensională specifică bazinelor hidrografice. Nu exista anterior o metodologie sistematică și transferabilă care să ghideze autoritățile din domeniul apei în proiectarea unor planuri de management holistice fundamentate pe cadrul Limitelor Planetare.
Echilibrarea utilizării apei și a nevoilor locale
Noul cadru poate fi aplicat oricărui bazin hidrografic din lume, indiferent de dimensiunea acestuia, pentru a determina dacă bazinul este gestionat în mod adecvat și se menține în limitele de siguranță pentru utilizarea apei. De asemenea, poate fi folosit pentru a evalua modul în care situația bazinului se poate schimba în condițiile schimbărilor climatice sau ale diferitelor decizii de management, ținând cont de nevoile și valorile părților interesate locale. Cadrul urmărește să sprijine eficiența economică, sustenabilitatea ambientală și echitatea socială.
Autorii susțin că această reformulare propusă poate aduce beneficii unei game largi de grupuri. Prin implicarea comunităților locale, inclusiv a grupurilor defavorizate, în procesul de planificare, se poate contribui la asigurarea faptului că nevoile și prioritățile acestora sunt reflectate în deciziile privind modul în care apa este împărțită și gestionată.
Protejarea mai mult decât a volumului de apă
„Simpla măsurare a volumului sau consumului de apă nu asigură un bazin hidrografic sănătos; menținerea rezilienței apei necesită protejarea funcțiilor multidimensionale, inclusiv calitatea apei, conectivitatea, regimurile de curgere și serviciile ecosistemice”, afirmă coautoarea Silvia Artuso, cercetător în cadrul Grupului de Cercetare pentru Securitatea Apei al IIASA. „Protecția mediului și bunăstarea societății umane sunt profund interdependente — sustenabilitatea ecologică nu poate fi atinsă în detrimentul nevoilor umane, iar prosperitatea umană nu poate supraviețui dacă limitele ecologice sunt depășite.”
„Acest cadru pentru resursele de apă la scara bazinului este rezultatul unei lucrări colaborative desfășurate prin proiectul SOS-Water din programul Horizon Europe, coordonat de Grupul de Cercetare pentru Securitatea Apei al IIASA, care reunește 11 parteneri din țări din UE și din afara UE. Am testat cu succes cadrul în mai multe bazine hidrografice, fiecare confruntându-se cu condiții climatice și socioeconomice diferite. Scopul nostru este acum să punem acest instrument practic la dispoziția factorilor de decizie, ajutându-i să consolideze reziliența apei și să se pregătească mai bine pentru condițiile în schimbare din viitor”, declară coautorul Taher Kahil, liderul grupului de cercetare pentru Securitatea Apei al IIASA și coordonatorul proiectului SOS-Water.
