Dezastrul din Nepal semnalează riscuri și pentru munții Noii Zeelande
Un studiu internațional dedicat dezastrului produs la 26 august în Himalaya, când o avalanșă masivă de rocă și gheață s-a transformat rapid într-o viitură devastatoare de debris, indică faptul că factorii care au contribuit la acest eveniment nu sunt unici pentru regiunea asiatică. Cercetarea, realizată de World Weather Attribution și publicată la 17 septembrie, a reunit specialiști în alunecări de teren, glaciologie, schimbări climatice, inundații, știința datelor și managementul riscurilor.
Dr. Robinson, conferențiar la Școala de Științe ale Pământului și Mediului din cadrul Universității din Canterbury, a făcut parte din echipa internațională care a investigat dezastrul. Potrivit acestuia, niciun factor singular nu explică evenimentul. „Când combinăm rolul cutremurului din 2015 cu tendințele pe termen lung de încălzire a temperaturilor, pierderea gheții glaciare și a permafrostului și schimbările în precipitații sub formă de zăpadă și ploaie, devine clar că o multitudine de factori au concurat pentru a produce acest eveniment”, a declarat Robinson.
Studiul a constatat că schimbările climatice de origine antropogenă au crescut semnificativ temperaturile în zona sitului și în întreaga regiune a Himalayei. În apropierea locului prăbușirii, temperaturile din iulie și august sunt acum cu aproximativ 1,5°C mai ridicate, iar temperaturile anuale cu circa 1,9°C mai mari din cauza influenței umane asupra climei.
Contribuția lui Robinson s-a concentrat pe verificarea rolului pe care l-a jucat cutremurul de magnitudine 7,8 din Nepal din 2015 și pe modul în care acesta s-a combinat cu schimbările climatice. „Știam că cutremurul a produs daune substanțiale în această zonă și a declanșat o alunecare de teren catastrofală și mortală pe cealaltă parte a muntelui”, a spus el. „De atunci, numărul alunecărilor de teren din această regiune a crescut, în special la altitudini mari. Aceasta sugerează că cutremurul a deteriorat și a slăbit roca, făcând aceste prăbușiri majore mai probabile chiar și la ani după eveniment.”
Robinson subliniază că aceleași condiții care au contribuit la dezastrul din Nepal se regăsesc și în Aotearoa Noua Zeelandă. „Clima noastră se încălzește, ghețarii noștri se retrag rapid, iar la altitudini mari vedem mai puțină zăpadă și mai multă ploaie.” Deși Alpii de Sud nu au experimentat recent un cutremur major, există o probabilitate de 75% ca un cutremur major pe falia alpină să se producă în următorii 50 de ani, a precizat el.
„Nu ar trebui să fim surprinși să vedem astfel de evenimente în Alpii de Sud în viitor”, a afirmat Robinson. „Din fericire, este foarte puțin probabil să fie aproape de amploarea celor din Nepal și avem mult mai puțini oameni care trăiesc în munții noștri. Dar, pe măsură ce turismul crește, în special în locuri precum Parcul Național Aoraki Mount Cook, este probabil să vedem mai mulți oameni petrecând timp în medii montane unde aceste evenimente se pot produce.”
Robinson a adăugat că dezastrul demonstrează și limitele adaptării la schimbările climatice și necesitatea de a inversa aceste schimbări. „Niciun nivel de adaptare nu ar fi putut preveni sau minimiza pierderile pe care le-a suferit Nepal. Deși adaptarea la schimbările climatice este importantă, nu poate fi singurul nostru focus. Trebuie să continuăm să abordăm schimbările climatice la sursă și să limităm încălzirea prin reducerea emisiilor de carbon și alte gaze cu efect de seră, alături de adaptare.”
