Albinele native din Australia: o criză de conservare trecută cu vederea
În fiecare primăvară, mii de albine solitare Amegilla dawsoni, cunoscute și ca albinele săpătoare ale lui Dawson, ies din galeriile răspândite pe câmpiile aride din vestul Australiei. Cu aspectul lor pufos și coloritul distinctiv — alb și vișiniu la femele, cafeniu la masculi — aceste insecte caută flori și un partener. Ele sunt doar una dintre cele peste 1.700 de specii de albine native care trăiesc în Australia, un număr în creștere de la an la an.
Cu toate acestea, albinele native se confruntă cu o criză de conservare. Albinele sălbatice sunt în declin la nivel mondial din cauza distrugerii habitatelor, speciilor invazive, pesticidelor și schimbărilor climatice. Din cauza lipsei de finanțare și atenție, puțini oameni conștientizează cât de mult se luptă aceste specii. Chiar și cercetătorii nu au toate răspunsurile.
Un studiu recent a analizat principalele amenințări la adresa albinelor native australiene și, pe baza cercetărilor din țară și din străinătate, a creat un plan de conservare. În Australia, oamenii de știință descoperă anual specii noi — peste 115 doar anul trecut, inclusiv Megachile lucifer și 71 de specii de albine rășinoase din genul Megachile. Țara găzduiește și unele dintre cele mai mici albine din lume, precum Euryglossina clypearis, care ajunge la doar 1,8 milimetri lungime.
Rolul albinelor native este indispensabil. Ele polenizează multe plante native care nu pot fi polenizate de specii introduse, inclusiv culturi valoroase precum macadamia și mango. De asemenea, polenizează eucaliptii care hrănesc koalale, contribuind la sănătatea întregului ecosistem. Pentru comunitățile Primei Națiuni, albinele native fără ac și mierea și ceara lor au o valoare culturală semnificativă, fiind folosite de mii de ani în cadouri, alimentație și fabricarea uneltelor. Ele apar și în povești tradiționale, precum „The First Bees”, o istorie orală a poporului Gunwinggu din vestul Arnhem Land.
Deși unele albine native polenizează culturi, multe altele nu o fac. Albinele care nu polenizează culturi atrag mai puțină atenție decât albina europeană introdusă (Apis mellifera). Totuși, tocmai aceste albine au cea mai mare nevoie de ajutor.
Un studiu influent din 2009 a examinat diversitatea albinelor native și provocările cu care se confruntă, inclusiv defrișările, bolile și competiția cu plantele și albinele introduse. Schimbările climatice și pierderea habitatelor rămân cele mai presante amenințări. De atunci, cercetarea și finanțarea pentru conservarea albinelor native au fost reduse.
Pentru a proteja mai bine aceste specii, Australia trebuie să identifice precis câte sunt pe cale de dispariție. Doar trei specii de albine native sunt incluse pe lista națională a speciilor amenințate, comparativ cu șase specii identificate de Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Pe baza habitatelor distruse în incendiile de vegetație din vara neagră 2019–2020, încă 11 specii ar trebui incluse pe listă. Totuși, listarea necesită date suficiente despre mărimea și distribuția populației, precum și un nume științific recunoscut — informații care lipsesc pentru multe specii.
Este nevoie urgentă de mai multe cercetări privind comportamentul albinelor native: cum navighează, cum caută flori și ce plante preferă. Aceste informații vor ajuta la înțelegerea modului în care albinele se adaptează la amenințări precum schimbările climatice și la găsirea de soluții de sprijin. Planurile de conservare pe termen scurt ar putea reglementa pesticidele dăunătoare și proteja habitatele native, în timp ce planurile pe termen lung s-ar putea baza pe programe de monitorizare continuă care reunesc cercetători, fermieri și membri ai comunității.
Cercetătorii lucrează la o Strategie Australiană pentru Conservarea Albinele Native și a Polenizatorilor, cu îndrumări bazate pe dovezi pentru toți, de la proprietarii de terenuri la guvernele locale. Comunitatea poate contribui prin invitarea oamenilor de știință la școli, cluburi sportive sau grupuri comunitare, prin informarea despre plantele care sprijină albinele native din zona locală și prin transformarea curților în spații prietenoase pentru albine — construind hoteluri pentru albine, lăsând pământ gol pentru cuibărit sau umplând ghivece cu pietriș pentru albinele care cuibăresc.
