Cercetătorii descoperă diferențe semnificative între încălzirea oceanelor și modelele climatice
Un nou studiu realizat de cercetători în geodezie de la Universitatea din Bonn a dezvăluit că încălzirea oceanelor la nivelul diferitelor bazine oceanice prezintă abateri semnificative față de simulările modelelor climatice, ajungând în unele cazuri la diferențe de două cifre procentuale.
Oceanele lumii funcționează ca un termometru al planetei: pe măsură ce apa se încălzește, aceasta se dilată, determinând creșterea nivelului mării. Pământul absoarbe în prezent mai multă căldură decât radiază în spațiu, iar aproximativ 90% din acest surplus termic este preluat de oceane. Acest fenomen influențează nivelul mării, valurile de căldură marine și fenomene meteorologice precum El Niño.
Până acum, măsurătorile privind distribuția căldurii în ocean se bazau pe balize submersibile în derivă liberă, însă acoperirea și eșantionarea acestora sunt incomplete. Noua metodă combină datele furnizate de balize cu măsurători ale nivelului mării obținute prin satelit. Pe baza acestor informații, cercetătorii pot reconstrui hărți lunare și pot determina încălzirea întregului ocean, permițând o mai bună înțelegere a cantității de căldură absorbită și redistribuită de oceane.
Metoda determină direct încălzirea totală, mediată la toate adâncimile oceanice, de unde pot fi calculate valorile încălzirii globale. La nivelul întregului ocean, rezultatele sunt în mare măsură consistente cu modelele climatice. Totuși, pentru bazinele oceanice individuale, diferențele față de simulările modelului sunt semnificative, ajungând la două cifre procentuale. În special, Oceanul Indian a absorbit o cantitate neobișnuit de mare de căldură în perioada 2005-2015. În ultimii 20 de ani, oceanele Pacific, Atlantic și Indian au absorbit fiecare aproximativ o treime din căldura suplimentară, ceea ce sugerează existența unui transfer termic între oceane.
Pentru a separa încălzirea oceanelor de efectele topirii ghețarilor, cercetătorii combină măsurătorile balizelor cu date de la diverse sateliți. Sateliții cu altimetru radar măsoară cu precizie nivelul mării. Deoarece apa se dilată când este încălzită, temperaturile în creștere determină o creștere a nivelului mării cu câțiva milimetri anual, similar comportamentului unui termometru cu lichid. Totuși, nivelul mării crește și din cauza topirii ghețarilor și calotelor glaciare, iar aceste influențe trebuie izolate. În acest scop, sunt utilizate măsurători de la sateliții GRACE.
Datele de la balize permit, de asemenea, măsurarea încălzirii straturilor superioare ale oceanului, oferind o estimare a modului în care căldura suplimentară se distribuie la diferite adâncimi. Noutatea constă în faptul că, pentru prima dată, cercetătorii calculează coeficientul de dilatare termică al oceanului pentru diferite regiuni. În studiile anterioare, această valoare era considerată uniformă la nivel global, ceea ce putea genera erori semnificative.
Studiul combină seturi de date ample și foarte diverse, care trebuie analizate în mod consecvent. Metodele computaționale moderne ajută la compensarea diferențelor în distribuția datelor și la minimizarea interpretărilor eronate.
Absorbția și redistribuirea căldurii în oceane pot varia dramatic în doar câțiva ani, iar cauzele și consecințele nu sunt încă pe deplin înțelese. Din acest motiv, măsurătorile fiabile de la sateliți și sistemele de monitorizare oceanică sunt deosebit de importante. Cercetătorii subliniază că este crucial să se stabilească finanțare pe termen lung prin cooperare globală, reducând în același timp dependența de Statele Unite.
Politica climatică nu ar trebui să se concentreze exclusiv pe tendințele temperaturilor medii la suprafața terestră. Oceanul, și în special creșterea nivelului mării, reprezintă un „termometru” mai bun al sistemului Pământ, fiind supus unor fluctuații mult mai reduse. Încălzirea crescândă a oceanelor va avea consecințe pe termen lung, ceea ce face cu atât mai importantă adoptarea de măsuri care să limiteze încălzirea, să atenueze consecințele și să permită o adaptare eficientă la schimbările climatice.
Cercetătorii intenționează să extindă analiza la decenii anterioare, utilizând măsurători istorice, deoarece datele satelitare sunt mai limitate pentru anii dinainte de 1993. De asemenea, planifică să includă date de la viitoarele sateliți GRACE-C și NGGM. Studiul a fost publicat în revista Earth System Science Data.
