Trăsăturile psihopatice se reflectă în limbaj, arată un studiu recent
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Mississippi a analizat sute de eseuri autobiografice și a constatat că trăsăturile asociate psihopatiei — îndrăzneala, răutatea și dezinhibiția — se manifestă prin modele distincte de limbaj. Rezultatele au fost publicate în revista Personality and Individual Differences.
Cercetătorii au chestionat 450 de participanți, inclusiv studenți și persoane care au declarat că au fost anterior încarcerate. Participanții au răspuns mai întâi la întrebări deschise despre momentele înalte, scăzute și de cotitură din viața lor, apoi au completat un chestionar care le măsura trăsăturile psihopatice.
Folosind software de analiză textuală, cercetătorii au examinat frecvența cuvintelor asociate unor categorii precum tonul pozitiv, tonul negativ, realizările, influența și riscul. Cadrul teoretic utilizat pentru înțelegerea psihopatiei se numește Modelul Triarhic al Psihopatiei.
Persoanele cu scoruri mai ridicate la dezinhibiție foloseau mai frecvent cuvinte negative și făceau mai puține referiri la prieteni, la cuvinte pozitive sau la realizări. Scorurile ridicate la răutate erau asociate cu un ton mai pozitiv și cu un limbaj legat de realizare și recompensă, dar cu mai puțin limbaj emoțional negativ. Cei cu scoruri mari la îndrăzneală foloseau mai puține cuvinte legate de anxietate — precum frică, speriat sau îngrijorare — și făceau mai puține referiri la boli mintale.
Asocierile dintre alegerea cuvintelor și trăsături depindeau și de întrebarea narativă la care răspundeau participanții, ceea ce indică faptul că limbajul psihopatic nu este gol sau lipsit de emoție, ci depinde de context și de trăsătură.
Ky Bray, doctorand în psihologie la Universitatea din Mississippi, a declarat că scopul studiului nu este de a diagnostica psihopatia pe baza limbajului, ci de a arăta că aceasta se manifestă în comportamente cotidiene, chiar și subtile precum limbajul.
Laura Drislane, profesoară asistentă de psihologie, a explicat că povestea pe care o spunem despre viața noastră are semnificație și îi ajută pe oameni să-și dea sens experiențelor și să-și dezvolte o viziune coerentă despre sine. Ea a adăugat că în psihopatie există trăsături legate de diferențe în modul de a crea sens și de a gândi despre propria viață.
Cercetătorii subliniază că psihopatia este multidimensională și există pe un spectru, fiecare persoană având un anumit grad de răutate, îndrăzneală și dezinhibiție. Drislane a menționat că dimensiunile psihopatice pot prezice rezultate importante precum infracționalitatea, recidiva sau violența în cuplu.
Potrivit cercetătoarei, este important să privim dincolo de eticheta de „psihopat” și să analizăm componentele sau dimensiunile distincte ale psihopatiei, deoarece fiecare are un set unic de rezultate pe care le poate prezice. Ea a adăugat că, pentru a putea trata sau chiar preveni dezvoltarea psihopatiei, este necesară înțelegerea mecanismelor implicate și a contribuitorilor unici pentru fiecare dintre cele trei dimensiuni.
