Antilopele africane se răspândesc în New Mexico: cât de departe ar putea ajunge în contextul schimbărilor climatice
Antilopele africane cunoscute sub numele de gemsbok, introduse în sud-vestul Statelor Unite în anii 1960 și 1970 ca specie de vânătoare, s-au răspândit pe o distanță de peste 100 de kilometri față de punctul inițial de introducere din New Mexico. Cercetătorii de la University of Illinois Urbana-Champaign arată într-un studiu nou că această expansiune ar putea continua dramatic în contextul schimbărilor climatice, potrivit unui articol publicat în Journal of Mammalogy.
Studiul estimează că, până în anul 2100, habitatul favorabil pentru gemsbok s-ar putea extinde mult dincolo de New Mexico, cuprinzând Texas, Arizona, Utah, California și chiar zone din nordul statelor Washington și Montana. Dacă animalele se vor dispersa și se vor înmulți în toate aceste regiuni, impactul asupra bovinelor, faunei native și comunităților vegetale ar putea fi semnificativ.
Cartografierea habitatelor viitoare pe baza observațiilor publicului
Cercetătorii au cartografiat zonele în care gemsbok ar putea supraviețui în scenarii climatice viitoare, pornind de la preferințele actuale de habitat. Pentru aceasta, au folosit date de observație contribuite de public prin aplicații precum iNaturalist, care sunt colectate în Global Biodiversity Information Facility, și au aplicat o metodă statistică numită Maxent pentru a identifica asocierile de habitat ale speciei.
Pentru fiecare apariție a gemsbok, echipa a analizat factori precum sezonalitatea temperaturii și precipitațiile, acoperirea vegetală, rugozitatea terenului și densitatea populației umane, apoi a căutat modele similare de habitat în spațiu și timp pentru a prezice unde ar putea ajunge animalele în viitor.
Habitatele conectate ar putea deschide rute de expansiune
Rezultatele arată că multe habitate favorabile care în prezent există ca zone izolate se vor uni probabil în habitate mai mari și mai contigue în scenariile climatice viitoare.
Conform cercetătorilor, atunci când zonele izolate se conectează, barierele de dispersie pot fi depășite, crescând oportunitățile pentru gemsbok de a invada și de a se extinde în habitate noi. Acest fenomen este vizibil în special în vestul Texasului, dar și în vestul statului New Mexico, în Arizona și în unele regiuni din California, cum ar fi Death Valley.
Adaptată la secetă, cu puțini prădători
Gemsbok este originară din deșertul Kalahari din sudul Africii și este deosebit de bine adaptată la condiții aride, ceea ce i-ar putea oferi un avantaj față de speciile native din sud-vestul american în contextul schimbărilor climatice.
Animalele sunt cunoscute pentru adaptările lor la căldură și secetă și pot obține toată apa de care au nevoie din plante, fără a fi nevoite să bea. Acest lucru este neobișnuit pentru animale de talie mare, care pot cântări până la 204 kilograme. În plus, gemsbok nu are în sud-vestul american prădătorii săi naturali din Africa, precum leii și hienele, iar prădătorii locali, cum ar fi coioții și pumele, nu ucid un număr la fel de mare de gemsbok.
Având în vedere adaptarea superioară la climate aride și lipsa relativă a prădătorilor, răspândirea gemsbok ar putea amenința atât speciile domestice, cât și cele native.
Competiția pentru hrană și bolile complică gestionarea
Principala îngrijorare este suprapunerea dietei: turmele mai mari de gemsbok consumă aceleași plante furajere ca bovinele și speciile native precum antilocapra și bizonul, ceea ce ar putea reduce rezervele de hrană pentru aceste specii.
Pe lângă suprapunerea dietei, gemsbok poate consuma materiale vegetale de calitate inferioară față de unele specii native. Astfel, în anii de secetă, speciile native ar putea fi mai stresate și mai deficitare din punct de vedere nutritiv, în timp ce gemsbok ar putea migra către plante mai puțin nutritive și totuși să persiste în mediu.
Pășunile deșertice sunt adesea folosite pentru pășunatul bovinelor, iar în timpul secetelor severe animalele domestice sunt retrase de pe teren din lipsă de hrană. Gemsbok, însă, nu este retrasă, iar capacitatea sa de a supraviețui cu furaje de calitate scăzută ar putea degrada grav pășunile rămase.
Cercetătorii semnalează și potențialul gemsbok de a purta și transmite boli către ungulatele native și domestice. Exemplare din sud-vestul Statelor Unite au fost testate pozitiv pentru febra catarală malignă, virusul respirator sincițial bovin și virusul parainfluenza-3 bovin, îngrijorătoare pentru industria bovinelor.
Având în vedere interesele divergente ale conservaționiștilor, crescătorilor de animale și organizațiilor de vânătoare, cercetătorii susțin că gestionarea populației în viitor va fi dificilă, dar esențială pentru a evita consecințele potențiale în întregul sud-vest american.
