Cercetătorii propun o simetrie SU(3) comună observatorului și universului, testabilă prin meditație
O echipă de cercetători a publicat în revista Entropy un cadru teoretic care modelează dinamica cerebrală și conștiința prin prisma fenomenului cuantic de superconductivitate, propunând o structură matematică ce ar putea fi căutată în înregistrările neuronale. Studiul, intitulat „A Coherence–Dissipation Framework for Brain Dynamics and Consciousness”, sugerează că meditația oferă un context în care relația dintre activitatea neuronală și experiență poate fi studiată.
Creierul consumă continuu energie pentru a simți, a răspunde și a învăța, dar trebuie în același timp să păstreze suficientă coordonare pentru ca semnalele în schimbare să formeze un întreg coerent. Modelul propus preia imaginea celor două fluide din superconductivitate, unde un material poate conține atât contribuții normale, cât și superconductoare, pentru a descrie procesarea neurală disipativă obișnuită alături de o contribuție care susține integrarea coerentă.
În superconductori, electronii formează perechi care participă la o stare cuantică colectivă, susținând curentul electric fără rezistență. Cercetătorii întreabă dacă, pe măsură ce atenția se așează în prezent, o parte din activitatea dedicată revisitării trecutului și anticipării viitorului s-ar putea diminua, iar integrarea ar putea fi susținută cu mai puțină energie electromagnetică disipată sub formă de căldură. Aceasta ar oferi senzației de efort redus din meditație un posibil corespondent fizic, măsurabil prin înregistrări ale organizării neuronale și ale consumului de energie.
Colaborarea abordează această posibilitate din două direcții. Cercetări anterioare raportează semnături electrice și magnetice asemănătoare superconductivității în țesut cerebral și în microtubuli auto-asamblați, structuri proteice din interiorul celulelor. Totodată, studii asupra meditației avansate examinează stări în care conținutul mental obișnuit se estompează sau experiența pare să înceteze.
Interesul pentru ordinea colectivă conduce și către vidul cuantic. Într-un articol publicat în 2024 în Journal of Cosmology and Astroparticle Physics, unii dintre autorii studiului actual, împreună cu alți cercetători, au modelat energia întunecată ca mediu superconductori pentru undele gravitaționale, interpretând expansiunea cosmică prin analogie cu expulzarea câmpurilor magnetice dintr-un superconductor.
Această abordare aduce în discuție problema constantei cosmologice: decalajul enorm dintre unele estimări teoretice ale densității de energie a vidului și densitatea mică dedusă din expansiunea cosmică. În modelul de vid inspirat de superconductivitate, sectorul electromagnetic U(1) suferă o rupere de simetrie, în timp ce SU(3) rămâne intact. Autorii au propus o soluție holografică în care volumul orizontului cosmologic împărțit la un volum de confinare SU(3) dă aproximativ 10¹²³, factor folosit pentru a dilua densitatea teoretică a energiei vidului la scara observată.
Conexiunea adusă înapoi către neuroștiință privește ceea ce supraviețuiește unei tranziții. În propunerea despre vid, o schimbare într-un sector lasă intactă o altă structură. Cercetătorii se întreabă dacă o anumită organizare neurală ar putea supraviețui, la fel, unei întreruperi a experienței, chiar dacă coordonarea care susține conștiența se modifică. Conștiința clară și încetarea experienței oferă două momente contrastante în această investigație, iar intervalul dintre ele devine o întrebare deosebit de revelatoare.
Simetria SU(3) oferă acestei idei o țintă precisă. Cei opt generatori ai săi se împart în două direcții care comută și șase direcții de tranziție, interpretate de autori ca echilibru care păstrează coerența și, respectiv, schimbări în starea neurală colectivă. Cercetătorii ar putea reconstrui traiectorii ale stărilor cerebrale din înregistrări EEG sau MEG și ar putea deduce operațiile care guvernează evoluția lor. Relațiile lor algebrice și legătura cu experiența ar furniza testele decisive.
Următorul pas este căutarea acestor relații în seturi de date și compararea predicțiilor lor cu modele alternative. În paralel, măsurători electrice, magnetice și termodinamice ar putea clarifica originea semnalelor raportate în microtubuli. Aceste investigații complementare ar examina atât organizarea neurală propusă, cât și posibila sa bază fizică.
Dincolo de aceste teste specifice se conturează o posibilitate mai amplă: materia, vidul și experiența conștientă ar putea fi manifestări diferite ale unei singure ordini fizice fundamentale. Matematica comună oferă acestei posibilități o direcție, iar măsurătorile ar putea arăta cât de departe ajunge conexiunea. Compararea conștiinței liniștite cu încetarea experienței ar putea dezvălui ce se schimbă odată cu experiența și ce se păstrează dincolo de întreruperea ei.
