PFAS cu lanț ultra-scurt, detectate pe scară largă în apa de la robinet din New Jersey și în băuturile îmbuteliate
Cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din New Jersey au descoperit că o clasă de substanțe per- și polifluoroalchilice cu lanț ultra-scurt, trecută în mare măsură cu vederea, este răspândită în apa potabilă din New Jersey și în băuturile îmbuteliate disponibile comercial. Studiul, publicat în Environmental Science & Technology Letters, este descris ca prima monitorizare la nivel de stat din SUA a acestor compuși.
Echipa a detectat acidul trifluoroacetic în peste 91% dintre probele de apă de la robinet colectate din toate cele 21 de comitate ale statului și în aproape 80% dintre băuturile îmbuteliate testate. Au fost analizate 113 probe, dintre care 70 de apă de la robinet și 43 de băuturi îmbuteliate, căutând cinci PFAS cu lanț ultra-scurt.
Acidul trifluoroacetic a fost de departe cel mai frecvent detectat compus, apărând în 64 din 70 de probe de apă de la robinet și în 34 din 43 de băuturi îmbuteliate. Deși concentrațiile au variat geografic, cel puțin o probă din fiecare comitat a conținut substanța. Concentrația mediană în apa de la robinet a fost de 352 de nanograme pe litru, cu medii mai ridicate în comitate din nordul și nord-estul statului, precum Essex, Hudson și Bergen.
„Ne așteptam să găsim acid trifluoroacetic în apa potabilă, deoarece studii anterioare din Europa au raportat prezența sa răspândită”, a declarat Arjun Venkatesan, profesor asociat și director al Laboratorului de Cercetare a Contaminanților Emergenți de la NJIT. „Ce ne-a surprins a fost cât de frecvent a fost detectat.”
Una dintre cele mai notabile descoperiri privește diferențele considerabile dintre apa îmbuteliată simplă și băuturile cu ingrediente adăugate. Dintre cele 43 de băuturi testate, cele 12 formulate au avut o concentrație medie de aproximativ 52 de ori mai mare decât cele 31 de ape îmbuteliate. Concentrațiile în unele ape cu electroliți și băuturi sportive au fost deosebit de ridicate, cea mai mare măsurătoare atingând 94.100 nanograme pe litru, comparativ cu maximum 1.360 nanograme pe litru în apa de la robinet.
„O posibilă explicație este că ingredientele folosite în aceste băuturi sau anumite procese de fabricație pot contribui la concentrațiile ridicate”, a spus Siwei Gu, autor principal al studiului. „Totuși, nu am analizat ingredientele individuale și nu am investigat procesele de fabricație, așa că nu putem identifica cu certitudine sursele.”
Acidul trifluoroacetic poate ajunge în mediu prin mai multe căi, inclusiv descompunerea anumitor agenți frigorifici fluorurați, pesticide și alte substanțe chimice. Persistența și mobilitatea sa ridicată îl fac dificil de eliminat prin tratarea convențională a apei.
Deși descoperirile demonstrează un potențial de expunere răspândit, cercetătorii avertizează că detectarea nu stabilește neapărat un risc imediat pentru sănătate. „Este important ca consumatorii să înțeleagă că detectarea unei substanțe chimice în apa potabilă nu înseamnă neapărat un risc imediat”, a spus Venkatesan. „Implicațiile depind de concentrație, frecvența expunerii și cantitatea consumată în timp.”
Tehnologiile convenționale de tratare a PFAS, inclusiv cărbunele activ granular și rășinile schimbătoare de ioni, sunt în general mai puțin eficiente în captarea acidului trifluoroacetic decât în cazul compușilor PFAS cu lanț mai lung. Sunt necesare și metode specializate de testare pentru a măsura fiabil acești contaminanți mai mici.
Cercetătorii spun că extinderea monitorizării va fi esențială pentru înțelegerea amplorii contaminării. Echipa NJIT investighează deja tehnologii menite să îmbunătățească eliminarea PFAS și plănuiește să extindă monitorizarea dincolo de New Jersey.
