Reîmpădurirea poate arăta ca o restaurare completă, deși ciupercile din sol rămân în urmă
Proiectele de restaurare ecologică încearcă să refacă medii funcționale și biodiverse, în condițiile în care până la 75% din solurile lumii sunt degradate, ceea ce afectează producția de hrană, biodiversitatea, reglarea climei și bunăstarea umană. Specialiștii în ecologia solului avertizează însă că refacerea tuturor componentelor esențiale ale unui sol degradat este un proces lung și dificil.
Rezultatele vizibile la suprafață, obținute prin replantarea cu specii native, nu înseamnă automat o îmbunătățire a rețelei complexe de ciuperci, microorganisme, nutrienți și descompunători necesari pentru un sol sănătos și pentru o creștere sustenabilă pe termen lung.
Recuperare parțială după șase ani
Un studiu publicat în Molecular Ecology a analizat schimbările comunităților de ciuperci din sol pe parcursul a șase ani și a constatat că diferite aspecte ale acestor comunități se pot recupera în ritmuri diferite după replantare.
Profesorul Martin Breed, cercetător principal în cadrul grupului de ecologie a restaurării, explică faptul că restaurarea peisajelor degradate se concentrează de obicei asupra vegetației, ceea ce produce rezultate pozitive și măsurabile, dar acestea nu se traduc neapărat în recuperarea întregului ecosistem.
„Siturile degradate ecologic au nevoie de monitorizare și gestionare continuă pentru a verifica recuperarea pe termen lung a întregii comunități de ciuperci și a altor proprietăți importante ale solului”, a declarat Breed.
Studiul longitudinal a identificat schimbări compatibile cu o recuperare funcțională continuă pe parcursul celor șase ani, în ciuda unor progrese reduse în ceea ce privește recuperarea întregii comunități fungice. Cercetătorii atribuie acest lucru istoricului utilizării terenului și nivelurilor ridicate de nutrienți din solurile fostelor terenuri agricole, care pot acționa ca o barieră în calea recuperării complete a ciupercilor și microbilor.
Monitorizarea biodiversității solului, o provocare majoră
Cercetătorii notează că monitorizarea biodiversității solului și a litierii de frunze rămâne un obstacol important în evaluarea succesului restaurării, în special în cazul nevertebratelor care susțin procese esențiale precum ciclul nutrienților și agregarea solului.
Într-un alt studiu recent, publicat în Biology Letters, cercetătorii au folosit o formă de eco-acustică a solului pentru a măsura activitatea nevertebratelor în profilurile de sol, ca metodă de evaluare a sănătății solului și a ecosistemului. Nevertebratele din sol joacă un rol important în sănătatea generală a acestuia, contribuind la ciclul nutrienților și la agregarea solului și influențând sănătatea plantelor și dinamica rețelelor trofice.
Amy Annells, autoare corespondentă și doctorandă, precizează că sistemul de înregistrare fonică, izolat acustic și cu costuri reduse, a reușit să identifice semnături acustice distincte ale mișcărilor a șase nevertebrate comune care trăiesc la suprafața solului, printre care greieri de casă, viermi roșii, viermi de făină și păianjeni huntsman.
Cercetătorii sugerează că studiile viitoare ar putea analiza diferite abordări de restaurare și diferite ecosisteme pentru a evalua barierele și soluțiile în calea refacerii complete a solului.
