Recordul El Niño: de ce agențiile meteorologice nu cad de acord
Mai multe agenții meteorologice internaționale au ajuns la concluzii diferite cu privire la intensitatea fenomenului El Niño din acest an. În timp ce Met Office din Marea Britanie îl descrie drept „fără precedent”, iar agenția meteorologică a Japoniei îl consideră cel mai puternic observat vreodată, prognozatorii americani susțin că acesta rămâne sub nivelul celor mai mari evenimente din arhivele lor.
Explicația nu stă într-o eroare de calcul, ci în metodele diferite prin care agențiile măsoară intensitatea fenomenului climatic, ceea ce face dificilă compararea directă a rezultatelor. „Prin orice măsurătoare, vorbim despre un El Niño foarte puternic”, a declarat Emily Becker, cercetătoare în științele climatului la Universitatea din Miami. Ea a adăugat că doar după încheierea fenomenului oamenii de știință vor putea stabili cât de mare a fost și unde se situează în contextul istoric.
Un motor climatic natural
Oscilația El Niño-Southern (ENSO) din Oceanul Pacific este principalul motor climatic natural al planetei. În mod normal, vânturile alizee suflă de la est la vest de-a lungul ecuatorului, împingând apa caldă dinspre America de Sud spre Asia, în timp ce apa rece urcă din adâncuri pentru a-i lua locul.
Fenomenele El Niño, care apar în medie la fiecare doi până la șapte ani și durează între nouă și douăsprezece luni, perturbă acest tipar. Vânturile alizee slăbesc, iar apa caldă este împinsă înapoi spre est, către Americi. Această deplasare a locului în care căldura oceanică este eliberată în atmosferă produce efecte în întregul sistem meteorologic global, răcind și umezind unele regiuni, în timp ce altele devin mai calde și mai uscate.
Metode diferite de măsurare
Met Office își justifică descrierea drept „fără precedent” prin temperaturile brute ale Pacificului. „Observațiile noastre confirmă că temperaturile de la suprafața mării în Pacificul ecuatorial central au depășit nivelurile înregistrate în timpul evenimentelor El Niño anterioare”, a transmis agenția britanică.
Însă temperaturile absolute reprezintă doar una dintre modalitățile de evaluare a intensității. Agențiile analizează și abaterile, adică măsura în care temperaturile depășesc o referință istorică. Agenția Meteorologică a Japoniei a declarat recent acest El Niño drept cel mai puternic din înregistrări, pe baza abaterilor temperaturii suprafeței mării față de normal în regiunea Nino3 din estul Pacificului. Conform acestei măsurători, evenimentul îl depășește pe cel din 1997, în observații care merg înapoi până în 1949.
Statele Unite monitorizează o zonă vecină, Nino3.4, în centrul-estul Pacificului. Autoritățile americane declară un El Niño atunci când temperaturile din această regiune depășesc normalul cu cel puțin 0,5 grade Celsius și atmosfera reacționează, slăbind vânturile alizee și deplasând precipitațiile tropicale spre est. Acest proces este cunoscut drept „cuplaj ocean-atmosferă”.
Impactul schimbărilor climatice asupra referinței
Modul în care este definit „normalul” a fost subiectul unor dezbateri importante. Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a Statelor Unite (NOAA) și alte agenții, inclusiv Organizația Meteorologică Mondială, au folosit mult timp Indexul Oceanic Niño (ONI), care compară temperaturile cu o medie pe 30 de ani, actualizată la fiecare cinci ani, astfel încât referința să țină pasul cu încălzirea climei.
Însă, pe măsură ce schimbările climatice s-au accelerat și oceanele lumii s-au încălzit, NOAA utilizează acum Indexul Oceanic Niño Relativ (RONI), iar Organizația Meteorologică Mondială se află în proces de tranziție către acesta. RONI se bazează tot pe o medie pe 30 de ani, dar măsoară apoi cât de cald sau de rece este Pacificul central-est în comparație cu restul oceanului tropical, deoarece această diferență determină efectele meteorologice relevante.
„Constatam o neconcordanță între temperatura Pacificului tropical și efectele produse”, a explicat Becker despre vechiul index. Anii La Niña, când Pacificul tropical central și estic este mai rece decât normalul, produceau efecte mai puternice decât sugera clasificarea lor, iar anii El Niño produceau efecte mai slabe.
NOAA estimează că acest El Niño va fi cel mai puternic din înregistrările sale, care merg înapoi până în 1950, dacă media pe trei luni a abaterii RONI va atinge 2,5 grade Celsius sau mai mult, nivel care l-ar plasa peste evenimentele din 1982–83, 2015–16 și 1997–98. Șansele sunt evaluate drept „mari”, dar nu sunt încă certe.
„Indiferent de clasament sau de metoda de măsurare, este o oportunitate incredibilă de a studia și înțelege acest fenomen foarte puternic în contextul unei lumi care se încălzește”, a concluzionat Becker.
