Decalajul de locuire dintre tinerii cu părinți bogați și cei fără aproape s-a dublat
La 30 de ani, aproape șapte din zece tineri cu părinți în cea mai bogată cincime a populației dețin o locuință proprie. În rândul celor cu părinți în cea mai puțin înstărită cincime, proporția este de aproximativ patru din zece. Iar diferența s-a adâncit.
„Sprijinul financiar din partea părinților este un bilet important de intrare pe piața locuințelor. Și, pentru că locuința este cea mai importantă cale spre avere pentru majoritatea oamenilor, un avantaj timpuriu în viață poate duce la diferențe mari de avere mai târziu”, explică Ragnar Juelsrud, profesor asociat la Departamentul de Economie al Universității din Oslo.
Împreună cu patru colegi, Juelsrud a folosit date de registru de la Statistics Norway și de la Autoritatea Norvegiană de Cartografie pentru a urmări părinți și copii din întreaga populație a Norvegiei între 1992 și 2017. Cercetătorii împart părinții în două grupuri în funcție de averea financiară — depozite bancare, acțiuni și fonduri mutuale, nu venituri — și arată că decalajul în proprietatea asupra locuinței s-a mărit semnificativ.
„În 2005, diferența în proprietatea asupra locuinței la 30 de ani era de aproximativ 10 puncte procentuale între cele două grupuri. Până în 2017, decalajul a crescut la aproximativ 18 puncte procentuale”, spune el, subliniind că aceasta echivalează cu aproape o dublare în puțin peste 10 ani.
O obiecție frecventă este că și copiii părinților bogați au mai des studii superioare și venituri bune. „Am luat în calcul venitul, educația, averea, locul de reședință și situația de cuplu ale tinerilor, precum și venitul, educația și locul de reședință ale părinților. Acești factori explică aproximativ jumătate din decalaj, în special venitul propriu al tinerilor. Cealaltă jumătate este legată de averea părinților în sine”, spune Juelsrud.
Cercetătorii au realizat și un sondaj online în rândul a 240 de părinți peste 40 de ani. „Aproximativ opt din zece părinți au răspuns că locuința este domeniul în care ar dori cel mai mult să își ajute financiar copiii, indiferent de cât de mulți bani au. Dar, în timp ce aproape nouă din zece dintre cei mai bogați părinți au ajutat sau ar putea imagina să își ajute copiii să intre pe piața locuințelor, acest lucru se aplică mai puțin de patru din zece dintre cei cu avere redusă. Diferența ține deci de capacitate, nu de dorință”, spune Juelsrud.
Studiul documentează patru modalități prin care părinții își ajută copiii să intre pe piața locuințelor: transferă bani din economii, acțiuni sau fonduri mutuale; contractează împrumuturi suplimentare împotriva propriei locuințe; cumpără locuința împreună cu copilul; sau vând copilului o locuință pe care o dețin, adesea la un preț mult sub cel de piață. Când părinții vând o locuință propriilor copii, prețul este în medie cu peste 25% mai mic decât la locuințele comparabile vândute pe piață — aproximativ 740.000 de coroane norvegiene la prețurile din 2015, adică circa un milion de coroane în valoarea de astăzi.
„Deținerea propriei locuințe este în sine o sursă de avere. Pentru că locuința este în mare măsură finanțată prin datorii, creșterea prețurilor generează randamente mari asupra capitalului propriu. Și cu cât intri mai devreme pe piață, cu atât beneficiezi de mai mulți ani de creștere a prețurilor”, spune Juelsrud.
Calculele sugerează că posibilitatea de a deține o locuință amplifică puternic importanța averii părinților pentru averea copiilor la începutul vârstei de 40 de ani. „Tinerii cu părinți mai puțin înstăriți muncesc, urmează studii și intră și ei pe piața locuințelor, dar adesea durează mai mult. Mulți recuperează diferența în privința proprietății, dar avantajul de avere poate persista mult timp”, spune Juelsrud.
Deși nu a examinat specific diferențele urban-rural, el subliniază că cea mai mare creștere a prețurilor locuințelor din ultimele decenii a avut loc în orașele mari. „Cei care au părinți cu locuințe și avere în orașele unde prețurile au crescut cel mai mult au un avantaj major”, spune el.
Juelsrud consideră problematic faptul că unii obțin un avans în privința locuinței și a averii doar pentru că părinții lor au bani. „O propunere evidentă este reducerea cerinței de capital propriu. Aceasta a fost redusă de la 15% la 10% în 2025. Dar calculele noastre sugerează că o cerință mai mică nu îi ajută neapărat cel mai mult pe cei fără sprijin parental”, spune el. Cercetătorul consideră că cel mai important este să se construiască mai multe locuințe acolo unde oamenii vor să locuiască, astfel încât creșterea prețurilor să fie mai mică. „O creștere mai mică a prețurilor locuințelor face ca intrarea timpurie pe piață să fie mai puțin decisivă și slăbește avantajul de a avea părinți bogați”, spune el.
