Cercetătorii identifică cinci dimensiuni ale primelor impresii, fără a folosi etichete verbale
Un studiu recent condus de cercetători de la California Institute of Technology (Caltech) a reușit să identifice modul în care oamenii își formează primele impresii despre personalitatea celor din jur, fără a utiliza etichete verbale. Rezultatele, publicate pe 19 octombrie în revista Nature Human Behaviour, arată că judecățile spontane se bazează pe cinci dimensiuni principale: abordabilitate, căldură, competență, moralitate și tinerețe.
În studiile anterioare, participanții erau rugați să evalueze fețele pe o scală fixă, folosind termeni precum „competent” sau „de încredere”. Noua abordare elimină însă complet cuvintele din proces, pentru a reduce influența pe care limbajul o poate avea asupra rezultatelor. „Am cerut oamenilor să interpreteze direct similaritatea de personalitate dintre fețe. Este o modalitate mai naturală de a gândi personalitatea oamenilor, fără a fi induși să se gândească la anumite cuvinte care descriu trăsături”, explică Yue Xu, autoarea principală a studiului.
Sortarea fețelor după criterii percepute
La experimente au participat peste 3.000 de persoane, împărțite în două etape. În loc să acorde note, participanții au fost instruiți să aranjeze pe ecran fețele în funcție de cât de similare sau diferite li se păreau din punct de vedere al personalității. Fețele percepute ca având trăsături asemănătoare erau plasate aproape unele de altele, iar cele considerate diferite erau distanțate.
Primul experiment a folosit în principal fețe albe, pentru a permite o comparație directă cu un studiu anterior care utilizase aceleași imagini. Cel de-al doilea a inclus și fețe de persoane de culoare și de origine asiatică, pentru a verifica dacă rezultatele se mențin și în rândul altor grupuri etnice. Analiza computațională a modului în care participanții au organizat fețele a scos la iveală cele cinci dimensiuni cheie, valabile în ambele experimente.
Stereotipurile rasiale influențează primele impresii
Rezultatele celui de-al doilea experiment au arătat și efecte puternice ale stereotipurilor asociate cu rasa. Cercetătorii subliniază însă că studiul nu spune nimic despre personalitatea reală a persoanelor ale căror fețe au fost folosite. „Este important de menționat că ceea ce studiem este părtinirea și stereotipurile oamenilor, pentru că ei nu știu nimic despre aceste persoane în afara acestei sarcini. Descoperirile noastre nu spun nimic despre personalitatea reală a indivizilor reprezentați de aceste fețe, ci ne arată care sunt primele impresii ale oamenilor când le privesc”, precizează Yue Xu.
Cercetătorii au comparat apoi cele cinci dimensiuni identificate cu date istorice din experimente anterioare care foloseau evaluări pe cuvinte precum „sociabil” sau „grijuliu” și au constatat o potrivire bună între rezultate. Ralph Adolphs, profesor la Caltech și autor senior al lucrării, mărturisește că a fost surprins de succesul metodei: „Când am făcut eu însumi această sarcină, mi s-a părut extrem de dificil de realizat fără evaluări lingvistice, așa cum se obișnuiește. Așa că am fost uimit că a funcționat. Oamenii au oferit rezultate consistente pe care nu le-ar fi putut produce dacă nu ar fi făcut experimentul corect.”
O metodă care nu depinde de limbaj
Noua metodă nu doar că reduce părtinirea din studii, ci face și limbajul inutil, deschizând calea către experimente viitoare cu persoane din culturi diferite, cu afazie sau care nu vorbesc engleză. „O aplicație evidentă ar fi că poți face sarcina cu participanți care nu pot folosi limba engleză, poate pentru că sunt afazici sau nu vorbesc engleză. Mi-aș putea imagina extinderea și la sugari sau la primate neumane. Deschide un câmp de cercetare complet nou, deoarece avem acum un model al modului în care judecăm fețele oamenilor care nu depinde de limbaj”, explică Adolphs.
În continuare, echipa de cercetare intenționează să investigheze activitatea cerebrală pentru a afla unde sunt reprezentate aceste fețe în creier și în ce moment intervine limbajul în procesul de judecată. Un proiect viitor vizează înregistrarea activității neuronilor individuali la pacienți cu epilepsie care au electrozi implantați temporar pentru monitorizarea crizelor, o colaborare cu Ueli Rutishauser, neurobiolog la Caltech și la Cedars-Sinai. Astfel de înregistrări permit investigații mult mai precise decât metodele standard de neuroimagistică, precum imagistica prin rezonanță magnetică funcțională.
Studiul, intitulat „Trait judgments of faces using a task without word labels”, îi are ca coautori pe Umit Keles, cercetător în cadrul laboratorului Adolphs, și pe Chujun Lin, fost membru al aceluiași laborator și în prezent profesor asistent de psihologie la Columbia University.
