Proteine de antilopă descoperite în ocru vechi de 60.000 de ani
O echipă de cercetători de la Universitatea Kyushu, Universitatea din Bergen și Universitatea din Copenhaga a identificat urme de colagen antic provenind de la elandul comun (Taurotragus oryx), o specie de antilopă, pe o suprafață bogată în ocru veche de 60.000 de ani. Descoperirea a fost făcută în Complexul Kilpdrift, un sit arheologic din epocile Middle și Later Stone Age, situat în stâncile de coastă ale Rezervației Naturale De Hoop din Africa de Sud. Rezultatele au fost publicate în revista Proceedings of the Royal Society B.
Pentru a înțelege mai bine modul în care ocrul era utilizat de oamenii preistorici, cercetătorii au apelat la paleoproteomică, analiza de înaltă performanță a proteinelor antice, pentru a căuta urme proteice în această structură arheologică. Studiul a identificat colagen de eland în suprafața cu ocru, ceea ce sugerează fie că materiale de origine animală au fost amestecate intenționat cu ocrul, fie că la sit se aflau piei de eland tratate cu ocru. Aceste date oferă noi dovezi privind comportamentele tehnice complexe și, posibil, simbolice ale primilor Homo sapiens.
O legătură biomoleculară rară între ocru și materiale animale
Cea mai importantă constatare este identificarea colagenului de tip I provenit de la elandul comun, care aduce dovezi biomoleculare că materiale de origine animală erau asociate cu utilizarea ocrului în timpul epocii Middle Stone Age. Până în prezent, dovezile privind componente organice amestecate cu ocru au fost extrem de rare, în special în Africa. Descoperirea deschide o nouă cale de investigare a modului în care oamenii preistorici foloseau ocrul și alte materiale organice în activitățile lor zilnice, tehnice și posibil simbolice.
Elandul comun este o antilopă de câmpie de mari dimensiuni, răspândită în estul și sudul Africii.
Urme de proteine din sedimente
Echipa a analizat mostre de sedimente arhivate, prelevate din Complexul Kilpdrift, folosind paleoproteomica, un domeniu în creștere al arheologiei și paleontologiei care examinează proteinele antice conservate în materialele colectate din siturile arheologice. Proteinele au fost extrase din sedimente și analizate prin cromatografie lichidă cuplată cu spectrometrie de masă în tandem (LC-MS/MS). Fragmentele proteice rezultate au fost comparate cu baze de date proteice extinse și cu o bază de date de referință dedicată colagenului, pentru a le stabili specia de origine.
Rezultatele demonstrează că paleoproteomica poate recupera și identifica cu succes proteine antice din sedimentele arheologice, chiar și în medii africane dificile, unde ADN-ul antic rareori se conservă. Aceasta oferă arheologilor un instrument nou pentru studierea comportamentului uman preistoric, permițându-le să investigheze materiale biologice care nu mai sunt vizibile în registrul arheologic.
