Liliecii din Africa ar putea supraviețui schimbărilor climatice, dar numai dacă găsesc unde să trăiască
Schimbările climatice și modificările în utilizarea terenurilor sunt cele două mari amenințări la adresa vieții sălbatice, pentru că transformă mediul în care animalele reușesc să supraviețuiască. A înțelege cum reacționează speciile la aceste presiuni este esențial pentru planificarea măsurilor de conservare. Numeroase studii au modelat modul în care schimbările climatice vor afecta răspândirea vertebratelor, însă despre liliecii din regiunile tropicale și subtropicale, în special din Africa, se știe puțin.
Liliecii sunt deosebit de sensibili la schimbările mediului din cauza ritmului lent de reproducere, a dependenței de adăposturi stabile și a sensibilității la extremele climatice care influențează disponibilitatea insectelor, principala lor sursă de hrană. Au nevoie, așadar, atât de peisaje potrivite pentru hrănire, cât și de peșteri pentru odihnă. Cercetările anterioare au neglijat însă un aspect important: liliecii dependenți de peșteri nu pot supraviețui în zonele climatice favorabile dacă nu au acces la adăposturi potrivite. Chiar dacă un viitor peisaj are temperatura și precipitațiile potrivite, el poate fi inutil pentru un liliac dacă nu există niciun loc unde să se adăpostească.
Pornind de la această observație, cercetătorii Mark Keith și Mariëtte van der Walt au construit un model care a reunit condițiile climatice viitoare și disponibilitatea peșterilor și a habitatelor stâncoase de adăpost din Africa subsahariană. Ei au folosit ca grup de studiu liliecii cu degete lungi din familia Miniopteridae, răspândiți larg pe continent, care depind puternic de peșteri și apar frecvent alături de alte specii de lilieci cavernicoli. Rezultatele sunt publicate în revista Austral Ecology.
Modelul a pornit de la o bază de date cu 551 de înregistrări sigure privind prezența acestor lilieci în Africa subsahariană. Pentru fiecare loc, cercetătorii au corelat condițiile climatice locale pentru a stabili de ce anume au nevoie liliecii, apoi au verificat unde aceste condiții ar mai exista în jurul anului 2070, într-un scenariu cu încălzire moderată. Rezultatul: în funcție de evoluția climei, suprafața cu condiții potrivite pentru acești lilieci s-ar putea reduce cu 36% până la 64% în perioada 2061–2080. Zonele care rămân favorabile sunt concentrate în principal în sudul Africii, în regiunile înalte din est și în Madagascar.
Următorul pas a fost compararea acestor zone cu amplasarea peșterilor și a peisajelor stâncoase potrivite. Imaginea a devenit mult mai îngrijorătoare: doar circa 5% din zonele cu peșteri adecvate aveau și un climat care se estimează că va rămâne potrivit pentru lilieci. Când cercetătorii au luat în calcul și vulnerabilitatea peisajului înconjurător la schimbările viitoare, proporția a scăzut la aproximativ 2%. Cu alte cuvinte, locurile în care liliecii ar putea găsi climatul potrivit și cele în care ar putea găsi un adăpost abia se suprapun.
Pentru unele specii cavernicole, supraviețuirea nu înseamnă doar găsirea unei singure peșteri potrivite. Ele pot depinde de o rețea de peșteri răspândite în peisaj, între care se deplasează în diferite momente ale anului. De aceea contează și terenul dintre peșteri: o peșteră poate oferi un adăpost ideal, dar dacă peisajul din jur a fost fragmentat de drumuri, orașe, agricultură sau alte schimbări, ajungerea la o altă peșteră potrivită poate deveni mult mai dificilă. Zborul consumă energie, iar dacă liliecii trebuie să parcurgă distanțe mai mari între locurile unde se hrănesc, se odihnesc și se reproduc, ei risipesc mai mult din energia limitată pe care o au. Pentru animalele care se confruntă deja cu un climat în schimbare, aceasta este o presiune suplimentară.
Concluziile studiului depășesc însă cazul liliecilor. O broască poate avea nevoie de o anumită zonă umedă, o pasăre de un anumit tip de pădure, iar o plantă poate crește doar într-un anumit sol. Pe măsură ce clima se schimbă, condițiile de care depind aceste specii se pot muta, dar habitatele lor nu. Pentru conservare, întrebarea unde climatul va rămâne potrivit pentru viața sălbatică nu este suficientă: trebuie verificat și dacă animalele vor avea efectiv unde să trăiască atunci când ajung acolo.
