Automatizarea agricolă nu elimină pur și simplu locurile de muncă, arată un studiu
Ideea că sosirea mașinilor autonome și a inteligenței artificiale pe ferme va duce automat la dispariția locurilor de muncă este pusă sub semnul întrebării de o cercetare realizată de specialiști de la University of California, Davis. Aceștia au studiat timp de trei ani 16 exploatații pomicole din California și Washington și au constatat că automatizarea are nevoie în continuare de cunoașterea umană, ceea ce se schimbă fiind modul în care se desfășoară munca.
Studiul, publicat în revista New Technology, Work and Employment, s-a bazat pe 165 de interviuri aprofundate cu lucrători și cultivatori. Cercetarea a urmărit ceea ce autorii numesc „ultimul kilometru” al automatizării agricole: ceea ce se întâmplă după ce instrumentele robotice și cele bazate pe inteligență artificială ajung pe fermă și trebuie să funcționeze în condiții reale, care se pot schimba de la o oră la alta.
„Automatizarea nu este ceva ce se întâmplă pur și simplu unei ferme sau unei forțe de muncă”, a declarat autoarea principală M. Anne Visser, profesoară de dezvoltare comunitară și regională în cadrul Departamentului de Ecologie Umană al UC Davis. „Oamenii trebuie să o facă să se întâmple în mod activ.”
Fiecare livadă este diferită, astfel încât tehnologia trebuie adaptată fiecăreia în parte. Acest lucru necesită adesea cunoaștere umană despre teren, despre fructe sau chiar despre vremea așteptată. Indiferent cât de performante vor deveni aceste mașini, Visser apreciază că ele s-ar putea să nu poată egala cunoașterea locală înrădăcinată.
Unde tehnologia din livezi nu face față
Un exemplu este cel al unui tractor sau al unui vehicul off-road care poate parcurge automat rândurile livezii și poate scana pomii cu o cameră digitală, numărând mugurii și fructele pentru a ajuta la prognoza recoltei. Tehnologia imită munca unui lucrător agricol care numără fizic mugurii la fiecare al șaselea sau al șaptelea pom pentru a estima producția.
Cercetătorii au constatat însă că tehnologia tinde să supraestimeze recolta și are nevoie adesea de interpretare prin cunoașterea istorică a terenului. Un manager de fermă cu peste un deceniu de experiență a ajustat numărătoarea camerei în jos cu 14%, pe baza înțelegerii istorice a performanței parcelei și a evenimentelor meteo recente. Estimările sale s-au dovedit mai precise decât cele ale camerelor.
Chiar și cu instrumentele instalate, oamenii sunt în continuare necesari pentru a interpreta ceea ce vede tehnologia, pentru a o adapta la condițiile din teren, pentru a rezolva problemele și pentru a acoperi diferența dintre modul în care a fost proiectat un instrument și modul în care funcționează efectiv agricultura.
Recoltătoarele autonome sunt un alt exemplu. Multe prototipuri nu par să poată egala cunoașterea necesară pentru culesul fructelor, a spus Visser. Chiar pe măsură ce tehnologia se îmbunătățește, mulți cultivatori și lucrători cred că va fi nevoie în continuare de o persoană care să o integreze în sistemul de producție al fermei și să lucreze alături de ea.
„Înlocuirea unei sarcini pe o fermă nu este același lucru cu înlocuirea unui loc de muncă”, a spus Visser. „Aceste instrumente nu elimină pur și simplu locurile de muncă din ferme. Ele schimbă adesea cine face ce și remodelează munca în jurul tehnologiei.”
Culturile specializate destinate pieței proaspete sunt mai greu de automatizat decât culturile de câmp precum porumbul sau soia, a explicat Visser, deoarece necesită atât calitate, cât și randament. Livezile sunt investiții pe mai mulți ani, iar cultivatorii nu pot schimba aceste culturi într-un singur sezon. Totuși, pe măsură ce lucrătorii trec către alte roluri în fermă, tehnologia poate îmbunătăți eficiența, sănătatea ocupațională și planificarea pentru lipsa de forță de muncă.
Ce înseamnă pentru locurile de muncă din agricultură
Visser a spus că o concentrare exclusivă asupra disponibilizării lucrătorilor poate ascunde oportunități pentru politici publice, dezvoltarea forței de muncă, mobilitatea lucrătorilor și crearea de locuri de muncă în mediul rural.
„Speranța noastră este ca cercetarea noastră să ajute la avansarea discuției despre automatizarea agricolă și despre impactul ei asupra forței de muncă într-un mod mai util, în loc de ceea ce se întâmplă adesea, și anume să îi dividă pe oameni destul de repede”, a spus ea.
Alex Bladimir Hernandez, de la UC Davis, este coautor al lucrării.
