Un miez de sediment din Suedia arată că erupția vulcanică Laacher See a precedat răcirea Younger Dryas cu aproximativ 150 de ani
O echipă internațională de cercetători, care include oameni de știință de la Universitatea din Carolina de Sud, a analizat un nou miez de sediment prelevat din sudul Suediei, iar rezultatele contestă ipoteza potrivit căreia erupția vulcanică antică Laacher See, din vestul Europei, ar fi declanșat răcirea climatică majoră de acum aproximativ 13.000 de ani.
Studiul, publicat în revista ScienceOpen Research, lărgește arhiva europeană disponibilă pentru testarea teoriilor privind cauzele evenimentului de răcire care a durat un mileniu, cunoscut sub numele de Younger Dryas.
Analiza miezului a scos la iveală un strat asociat limitei Younger Dryas (YDB) care conține particule microscopice topite, numite microsferule, și nanoparticule bogate în platină, interpretate de cercetători ca posibile dovezi ale unui eveniment extraterestru. Straturile mai vechi și mai adânci conțin cenușă vulcanică provenită de la erupția Laacher See, depusă cu aproximativ 150 de ani mai devreme.
Stratul mai tânăr, bogat în microsferule, se află imediat sub sedimentele care arată o trecere spre condiții mai reci și mai umede, la începutul Younger Dryas.
Analizele microscopice și chimice indică faptul că majoritatea particulelor topite s-au format din material terestru, în timp ce unele dintre nanoparticulele bogate în platină au raporturi chimice care se suprapun cu cele găsite în anumite meteoriți și în alte materiale extraterestre.
Cercetătorii au constatat, de asemenea, că nivelurile mai multor elemente transportate de nanoparticule erau de aproximativ cinci până la zece ori mai mari în stratul YDB decât în sedimentele din jur. Acest model nu a fost identificat în cenușa vulcanică mai veche și este compatibil cu depunerile rezultate în urma unui posibil impact extraterestru sau a unei explozii atmosferice.
Rezultatul este în acord cu raportările provenite de la numeroase alte situri ale limitei Younger Dryas din Americi, Europa, Africa și Orientul Mijlociu, unde cercetătorii au identificat îmbogățiri neobișnuite în platină și particule microscopice topite în sedimente de vârstă similară. Aceste descoperiri au fost invocate în sprijinul ipotezei impactului extraterestru de la Younger Dryas, deși oamenii de știință continuă să dezbată originea lor și dacă un astfel de eveniment a contribuit la răcire.
„Acest lucru demonstrează că erupția vulcanică și limita Younger Dryas au fost evenimente separate”, afirmă Christopher Moore, autor principal al studiului și profesor de cercetare la USC. „La situl nostru din sudul Suediei, am identificat acest strat de limită prin intermediul unor particule microscopice topite, numite microsferule, și prin concentrații neobișnuit de mari de elemente din grupul platinei. Acest strat este urmat aproape imediat de dovezi ale unei treceri brusce spre condiții mai reci și mai umede.”
„Acest lucru este important deoarece ajută la separarea a trei evenimente care au fost adesea discutate împreună: erupția Laacher See, depunerea stratului de la limita Younger Dryas și începutul răcirii Younger Dryas”, a adăugat el.
Deși erupția Laacher See ar fi putut provoca o răcire atmosferică pe termen scurt în Europa, momentul în care a avut loc face puțin probabil ca ea să fi fost cauza principală a răcirii Younger Dryas. Erupțiile vulcanice mari provoacă de obicei perioade scurte de răcire, nu condițiile aproape glaciare care au persistat mai mult de 1.000 de ani în mare parte din emisfera nordică în timpul Younger Dryas.
Cercetătorii înclină spre un impact extraterestru sau o explozie atmosferică drept posibil declanșator al răcirii Younger Dryas, deși nu poate fi exclusă nici o altă erupție vulcanică din aceeași perioadă. Este posibil, de asemenea, ca activitatea vulcanică și un eveniment extraterestru să fi avut loc împreună.
Cu toate acestea, în miezul suedez nu a fost identificat niciun strat distinct de cenușă vulcanică la limita Younger Dryas, deși cenușa unei erupții produse în altă parte ar fi putut să nu ajungă sau să nu se fi păstrat la acest sit.
Studiul aduce dovezi noi privind cronologia evenimentelor din jurul Younger Dryas. Prin identificarea cenușii vulcanice, a stratului mai tânăr bogat în particule și a schimbării de mediu ulterioare în același miez, cercetătorii pot distinge evenimente care au fost uneori asociate.
Alte explicații propuse pentru Younger Dryas includ eliberări masive de apă de topire glaciară care ar fi putut perturba circulația Oceanului Atlantic. Miezul suedez clarifică ordinea evenimentelor din sudul Scandinaviei, dar nu stabilește cauza răcirii.
