Liderii umani și cimpanzeii de rang înalt împărtășesc o înclinație similară spre risc
Persoanele aflate în poziții de conducere tind să se autoevalueze ca fiind mai dispuse să își asume riscuri decât cele fără responsabilități de lider, iar un model asemănător apare și în rândul cimpanzeilor: indivizii cu rang social înalt sunt percepuți ca mai dispuși să riște decât semenii lor cu statut inferior. Aceasta este concluzia unui nou studiu realizat de cercetători de la Institutul Max Planck pentru Dezvoltare Umană, Universitatea Tehnică din Dresda și Universitatea din Portsmouth, publicat în The Leadership Quarterly.
Ceea ce face descoperirile convingătoare este că legătura dintre conducere și asumarea riscurilor apare atât la oameni, cât și la cimpanzei. Deoarece ambele specii au un strămoș comun, această relație ar putea avea rădăcini evolutive profunde. Studiul oferă astfel noi dovezi că trăsăturile asociate cu conducerea și influența socială nu sunt modelate exclusiv de structurile sociale moderne, ci ar fi putut juca deja un rol în formele timpurii de conviețuire socială.
Analiza a peste 40.000 de respondenți și 86 de cimpanzei
Pentru studiu, echipa de cercetare a analizat date de la peste 40.000 de respondenți din Panelul Socio-Economic (SOEP), un studiu longitudinal reprezentativ realizat în Germania. Cercetătorii au comparat autoevaluarea respondenților privind înclinația generală spre risc cu statutul lor de lider și cu veniturile. Rezultatele au arătat că persoanele cu responsabilități de conducere au raportat, în medie, o înclinație mai mare spre asumarea riscurilor decât cele fără astfel de roluri. Veniturile mai mari au fost, de asemenea, asociate cu o înclinație mai mare spre risc. Relația dintre statutul de lider și asumarea riscurilor nu a diferit între sexe.
Pentru a investiga dacă un model similar apare și în rândul celor mai apropiați rude vii ale oamenilor, echipa a analizat și date de la 86 de cimpanzei din sanctuare din Uganda și Kenya. Îngrijitorii cu experiență îndelungată au evaluat disponibilitatea fiecărui animal de a-și asuma riscuri. Aceste evaluări au fost comparate cu aprecierile privind statutul social al cimpanzeilor în cadrul grupurilor lor. Cimpanzeii cu rang mai înalt au fost evaluați ca fiind mai dispuși să riște decât animalele cu rang inferior.
O posibilă strategie adaptativă comună
„Rezultatele sugerează că legătura dintre conducere și asumarea riscurilor ar putea avea rădăcini evolutive profunde. Paralelele dintre liderii umani și cei cimpanzei în privința disponibilității de a-și asuma riscuri sugerează că această trăsătură ar fi putut evolua la ambele specii ca strategie adaptativă pentru a face față competiției din ierarhiile sociale, precum și cerințelor unor medii incerte și adesea ostile”, spune autoarea principală Lou Marie Haux, cercetătoare postdoctorală în cadrul Centrului pentru Raționalitate Adaptativă al Institutului Max Planck pentru Dezvoltare Umană.
Relația a fost mai puternică la cimpanzei decât la oameni. Potrivit cercetătorilor, acest lucru ar putea indica faptul că societățile umane moderne au dezvoltat alte căi către pozițiile de conducere — precum educația, calificările profesionale și cadrele instituționale — care reduc nevoia ca viitorii lideri să își asume riscuri semnificative. În grupurile de cimpanzei, unde statutul este contestat în mod direct, disponibilitatea de a-și asuma riscuri poate fi un atu mai mare în ascensiunea în ierarhie.
Corelație, nu cauzalitate
„Descoperirile noastre stabilesc o corelație, nu o relație cauzală”, spune Haux. „Nu putem fi siguri dacă oamenii dispuși să își asume riscuri sunt mai probabil selectați în poziții de conducere sau dacă rolurile de lider îi fac pe oameni mai dispuși să riște.” Datele longitudinale din SOEP tind însă să susțină prima explicație: o înclinație mai mare spre asumarea riscurilor este adesea vizibilă chiar înainte ca oamenii să preia roluri de conducere. Dacă acesta este într-adevăr cazul rămâne o întrebare pentru studii viitoare.
Autorii subliniază că descoperirile lor ar trebui privite ca un punct de plecare pentru cercetări ulterioare. Studii longitudinale și experimentale viitoare ar putea ajuta la o mai bună înțelegere a interacțiunii complexe dintre asumarea riscurilor, statutul social și conducere — și ar putea arunca mai multă lumină asupra originilor evolutive ale acestor relații. Cercetătorii intenționează de asemenea să investigheze dacă modele similare apar și la alte specii de mari maimuțe, precum bonobo.
