Aspirațiile de viitor schimbă direcția migrației cauzate de schimbările climatice
Deciziile de migrare luate în contextul schimbărilor climatice nu sunt determinate doar de condițiile imediate, ci și de aspirațiile oamenilor privind viitorul, arată un studiu realizat de o echipă interdisciplinară de cercetători de pe trei continente. Modelul computațional aplicat pentru Senegal a demonstrat că luarea în calcul a obiectivelor legate de educație și de asigurarea existenței modifică semnificativ fluxurile migratorii. Rezultatele au fost publicate în revista Global Environmental Change.
Cercetătorii au adaptat un model de simulare a fluxurilor migratorii, în care agenți computaționali reprezentând indivizi aflați în același mediu, dar cu aspirații diferite, luau decizii de mutare pe parcursul a 25 de ani. Agenții au fost distribuiți în șase categorii reprezentative de ocupații, precum agricultura sau meseriile, cu venituri variabile în funcție de timp și de locație. Simulările au acoperit două scenarii de șoc climatic – o secetă de mai mulți ani și creșterea nivelului mării – comparate cu un scenariu de referință cu climă stabilă.
Rezultatele arată că includerea aspirațiilor în model a produs, în medie, cu aproape 50% mai mulți migranți decât simulările în care agenții acționau doar pe baza oportunităților imediate de trai. De asemenea, destinațiile alese au fost adesea atipice față de cele preconizate de modelele clasice.
Pierderile de venit cauzate de șocurile climatice, precum inundațiile sau secetele, pot limita însă opțiunile de migrare ale populațiilor vulnerabile. În scenariul de referință, majoritatea agenților se deplasau din zonele rurale către cele urbane, inclusiv către capitala Dakar. În scenariile cu impact climatic, această rută s-a schimbat: Dakar, fiind un oraș de coastă, devine mai puțin atractiv ca destinație din cauza creșterii nivelului mării, iar seceta din mediul rural restrânge capacitatea financiară a oamenilor de a se muta sau de a investi.
Una dintre puținele opțiuni rămase în model a fost migrarea în interiorul regiunilor, pentru a urma una dintre școlile vocaționale finanțate de guvern. Aceste școli pot absorbi o parte din impactul șocurilor climatice, oferind oportunități de educație și de împlinire a aspirațiilor fără a impune distanțe mari de migrare. Investigarea în teren a arătat că astfel de instituții sunt concepute pentru a sprijini persoanele cele mai expuse la pierderi provocate de climă.
„Formarea profesională este văzută ca o modalitate de a ancora sau de a reține tinerii în societatea lor, permițându-le să obțină o calificare și un loc de muncă”, a declarat Véronique Petit, director adjunct al Centre Population et Développement – Université Paris Cité și coautoare a studiului. Ea a adăugat că este și o strategie dezvoltată de actorii din guvernanța migrației, care oferă instruire în meserii și agricultură migranților repatriați sau care se întorc.
Nicolas Choquette-Levy, profesor asistent de risc climatic și luare a deciziilor la Penn State și autor principal al lucrării, a explicat că modelul bazat pe agenți permite cercetătorilor să vadă cum alegerile individuale contribuie la schimbări la nivel de populație. Modelul a integrat date din recensământul Senegalului, alte modele statistice și atelierele desfășurate în teren, pentru a reflecta heterogenitatea populației. „Vedem cum heterogenitatea de la nivel individual se propagă la nivel societal”, a spus el.
Cercetătorii au ales Senegalul ca teren de testare deoarece se află în Sahel, o regiune confruntată cu amenințări climatice majore la adresa mijloacelor de trai agricole, și are ceea ce specialiștii numesc o „cultură a migrației”. Migrația joacă un rol important în strategiile indivizilor și gospodăriilor de a-și îmbunătăți situația familiei și de a obține o formă de mobilitate socială.
Concluziile sugerează că zonele care nu s-au confruntat tradițional cu afluxuri de populație ar putea avea nevoie de pregătire suplimentară ca urmare a riscurilor climatice viitoare. Înțelegerea modului în care oportunitățile educaționale se intersectează cu aspirațiile privind traiul ar putea îmbunătăți predicțiile privind migrația climatică și ar putea informa politicile publice, au precizat autorii. Echipa își propune să extindă modelul pentru a analiza scenarii de politică și modul în care educația formală și informală pot contribui la creșterea rezilienței în fața schimbărilor climatice.
