Oceanul Indian influențează ploile și furtunile din Europa la începutul iernii
Când ne gândim la vremea de iarnă din Europa, Oceanul Indian nu este primul loc la care ne uităm. De obicei ne imaginăm furtuni atlantice, aer rece venind din nord sau ploi care traversează Marea Mediterană. Cercetările arată însă că aceste sisteme meteorologice familiare fac parte dintr-un sistem climatic mult mai amplu, iar un ocean aflat la mii de kilometri distanță poate lăsa o urmă detectabilă asupra începutului iernii europene.
Importanța acestei conexiuni nu se limitează la totalul lunar de precipitații. Pentru un fermier, un administrator de rezervoare sau o persoană care își planifică activitatea în aer liber, contează și modul în care sunt distribuite zilele ploioase. Aceeași cantitate de apă, căzută în câteva episoade scurte sau de-a lungul unei perioade umede prelungite, poate crea provocări practice foarte diferite.
Punctul de plecare: un model de temperaturi tropicale
Studiul, publicat în Geophysical Research Letters, a pornit de la Dipolul Oceanului Indian (IOD), un model de diferențe de temperatură în Oceanul Indian tropical. În faza sa pozitivă, partea vestică este mai caldă decât în mod obișnuit față de partea estică, iar faza negativă este caracterizată de aranjamentul opus. Acest model atinge de obicei vârful toamna boreală.
Atmosfera reacționează la mai mult decât temperatura mării direct sub o anumită furtună. Temperaturile oceanice tropicale influențează locul unde aerul urcă și unde precipitațiile eliberează căldură în atmosferă. Această încălzire poate perturba circulația atmosferică, cu efecte care se extind mult dincolo de tropice. Oamenii de știință numesc aceste conexiuni la distanță teleconexiuni. O astfel de conexiune nu înseamnă că apa care se evaporă din Oceanul Indian călătorește pur și simplu spre Europa și cade acolo ca ploaie; legătura poate funcționa prin modificări ale circulației atmosferice în sine.
Semnalul cel mai clar apare în decembrie
Analiza a vizat perioada 1979–2024 și a examinat presiunea atmosferică, mai multe măsuri ale precipitațiilor și traiectoriile ciclonilor deasupra Atlanticului de Nord, Europei și Mediteranei. Deoarece Dipolul Oceanului Indian și El Niño pot apărea împreună, relația lor statistică a fost luată în calcul separat, pentru a izola semnalul asociat IOD.
Cea mai clară conexiune a apărut în decembrie. Condițiile de IOD pozitiv au fost asociate cu un contrast nord–sud al precipitațiilor: condiții mai umede în părți ale Atlanticului de Nord și condiții mai uscate mai spre sud, inclusiv în vestul-centrul Mediteranei. Diferențele au vizat totalurile de precipitații, frecvența zilelor ploioase și durata perioadelor umede. De asemenea, a fost observată o activitate redusă a ciclonilor deasupra Atlanticului de Est și a vestului Mediteranei. Semnalul mai amplu s-a slăbit mai târziu în cursul iernii.
Această cronologie este importantă, deoarece decembrie, ianuarie și februarie nu sunt interschimbabile. Combinarea lor într-o singură medie este utilă, dar poate ascunde o conexiune care este cea mai puternică doar într-o parte a sezonului.
Ce se schimbă în atmosferă
Cercetarea a examinat și condițiile atmosferice în care se dezvoltă furtunile. Modificările activității ciclonilor s-au aliniat cu schimbări ale baroclinicității, legate în principal de forfecarea verticală a vântului și de gradienții de temperatură nord–sud. Acești termeni descriu o parte a mediului care susține dezvoltarea furtunilor. Ciclonii extratropicali pot extrage energie din contrastele dintre aerul cald și cel rece, iar vânturile se modifică odată cu altitudinea, structura verticală ajutând la determinarea modului în care se dezvoltă perturbațiile.
Un indiciu pentru prognoză, nu un calendar meteo
Rezultatele nu trebuie interpretate ca o promisiune că un anumit eveniment IOD va produce un anumit decembrie în Europa. Relațiile statistice descriu tendințe de-a lungul multor ani și nu elimină variabilitatea atmosferei sau influența altor factori climatici. De asemenea, studiul nu a demonstrat o îmbunătățire a capacității de prognoză, ceea ce ar necesita testarea sistemelor de prognoză și verificarea dacă includerea unei surse de informații produce predicții mai fiabile.
Interesul cercetării constă în posibilitatea ca o mai bună înțelegere a acestor conexiuni să ajute la formularea unor întrebări de prognoză mai precise: care regiuni, care caracteristici ale precipitațiilor și care parte a iernii ar putea purta un semnal util. Pe o hartă meteorologică a Europei rămân vizibile furtunile atlantice și sistemele de joasă presiune mediteraneene, însă înțelegerea începutului iernii poate cere atenție și la ceea ce s-a întâmplat în toamna anterioară în Oceanul Indian tropical.
