Adaptarea la schimbările climatice nu ține pasul cu încălzirea globală, avertizează ONU
Adaptarea la schimbările climatice rămâne mult în urma ritmului încălzirii globale, iar finanțarea disponibilă este departe de necesarul estimat, se arată într-un raport publicat de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP). Documentul subliniază că, pe măsură ce încălzirea globală este pe cale să depășească 1,5°C, eforturile de adaptare trebuie extinse, eficientizate și finanțate corespunzător pentru a reduce riscurile, a consolida reziliența și a sprijini o dezvoltare mai incluzivă.
Conform raportului, fluxurile internaționale de finanțare publică pentru adaptare din țările dezvoltate către țările în curs de dezvoltare sunt cu mult sub necesarul estimat de 305 miliarde de dolari anual până în 2035. Chiar dacă aspirația stabilită la COP30 de a tripla aceste fluxuri până în 2035 ar fi atinsă, finanțarea ar acoperi doar 20–29% din necesarul țărilor în curs de dezvoltare pentru a face față impactelor climatice tot mai intense.
„Lumea nu este pregătită să se adapteze la condițiile climatice actuale, darămite la ceea ce va aduce depășirea pragului de 1,5°C”, a declarat Inger Andersen, directoarea executivă a UNEP. Ea a subliniat că la COP31, în Turcia, statele trebuie să își intensifice eforturile pentru a atinge obiectivul de triplare a finanțării adaptării până în 2035, înțelegând totodată că vor fi necesare sume și mai mari pentru a salva vieți, a evita pierderi și a proteja economiile.
Finanțarea publică internațională pentru adaptare a ajuns în 2024 la 28,2–31,7 miliarde de dolari, cu circa un miliard mai mult decât în anul precedent. Fluxurile către cele mai puțin dezvoltate țări și către statele insulare mici au crescut în termeni reali între 2019 și 2024, dar au scăzut față de nivelul maxim din 2022, deși ar trebui să fie în creștere. Estimarea centrală a necesarului de adaptare pentru țările în curs de dezvoltare este de aproximativ 305 miliarde de dolari anual până în 2035, fără a include nevoile proprii ale sectorului privat, care ar putea aproape dubla cifra.
Raportul consemnează totuși și evoluții pozitive. Deși creșterea rămâne mult sub ritmul necesar pentru atingerea obiectivului din Pactul Climatic de la Glasgow – dublarea finanțării față de nivelul din 2019, până la 40 de miliarde de dolari în 2025 – acest obiectiv mai poate fi atins. Băncile multilaterale de dezvoltare probabil și-au majorat semnificativ finanțarea în 2025, însă rezultatul depinde de modul în care scăderea asistenței oficiale pentru dezvoltare va afecta fluxurile bilaterale.
Crește și finanțarea între țările în curs de dezvoltare: contribuțiile prin băncile multilaterale și cooperarea directă Sud–Sud au urcat de la 3,8 miliarde de dolari în 2019 la 9,6 miliarde în 2024. Fluxurile private sunt și ele în creștere, dar vizează în principal nevoile proprii ale sectorului privat sau sunt susceptibile să fie plătite chiar de țările în curs de dezvoltare și ar putea reduce deficitul de finanțare pentru acțiunile de adaptare de interes public doar cu 15–20%.
Banii singuri nu sunt însă suficienți. Progresul depinde și de o serie de factori instituționali care transformă prioritățile de adaptare în măsuri concrete. Guvernele fac deja pași în acest sens, adoptând legi-cadru privind schimbările climatice, creând platforme pentru învățare în domeniul politicilor, îmbunătățind coordonarea între sectoare și niveluri de guvernare și instituind mecanisme dedicate mobilizării și gestionării finanțării climatice.
Lipsa unei atenuări și a unei adaptări solide face ca pierderile și daunele legate de climă, care pot apărea și în ciuda măsurilor de adaptare, să fie substanțiale. Finanțarea pentru pierderi și daune este sub nivelul nevoilor identificate, iar procedurile complexe și capacitatea limitată îngreunează accesul la sprijin. Prima rundă a Fondului pentru pierderi și daune a generat solicitări de 2,8 miliarde de dolari, depășind cu mult suma inițială de 342 de milioane de dolari, ceea ce arată o cerere mare neacoperită, deși amploarea globală a acestui deficit nu este încă cunoscută. Raportul cere o capacitate mai bună de evaluare, sprijin financiar și tehnic adecvat și previzibil, proceduri de acces simplificate și participarea reală a comunităților afectate la conceperea răspunsurilor.
