Frica de greenwashing ar putea scumpi finanțarea climatică
Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în industrii precum siderurgia, chimia și producția de energie necesită investiții uriașe. Spre deosebire de obligațiunile verzi convenționale, care finanțează de obicei proiecte ecologice clar definite, obligațiunile de tranziție climatică sprijină industriile intensive în carbon să își îndrepte treptat activitatea către operațiuni mai curate. Rămâne însă o întrebare importantă: vor accepta investitorii randamente mai mici pentru a susține decarbonizarea sau vor cere randamente mai mari, pentru că nu sunt siguri că îmbunătățirile promise se vor concretiza?
Japonia a devenit prima țară care a emis obligațiuni suverane de tranziție climatică în februarie 2024, în cadrul programului său de transformare verde (GX). Aceste obligațiuni oferă ocazia de a investiga modul în care angajamentele de mediu, încrederea investitorilor și riscurile financiare influențează costul atragerii de fonduri pentru tranziția către o economie cu emisii reduse.
O echipă de cercetare condusă de Kentaka Aruga, de la Graduate School of Humanities and Social Sciences din cadrul Universității Saitama, împreună cu doctoranzii Michał Ostrowski (Universitatea din Wrocław, Polonia) și Ihsan Ullah (Universitatea Saitama), a analizat modul în care investitorii evaluează obligațiunile de tranziție GX din Japonia și factorii care le influențează așteptările privind randamentele financiare. Studiul, publicat în International Review of Economics and Finance, este unul dintre primele care examinează percepțiile investitorilor asupra obligațiunilor GX.
Cercetătorii au chestionat 644 de persoane din Japonia cu experiență financiară și au aplicat analize statistice pentru a vedea cum dimensiunea portofoliului de investiții, preferințele ecologice, îngrijorările legate de lichiditate și riscul perceput de greenwashing afectează randamentele cerute de investitori.
Rezultatele arată că etichetele ecologice nu garantează automat finanțare mai ieftină. Randamentul suplimentar mediu cerut pentru obligațiunile de tranziție GX a fost aproape zero, ceea ce sugerează că preferințele opuse ale investitorilor se anulează reciproc.
Comportamentul investițional concret contează. Cei care dețineau deja obligațiuni legate de criterii ESG erau dispuși să accepte randamente cu aproximativ 3,4 puncte de bază mai mici, ceea ce indică faptul că preferințele ecologice demonstrate pot susține condiții de finanțare favorabile.
Portofoliile mari scot la iveală un paradox al investițiilor ESG. Investitorii cu active financiare de cel puțin 100 de milioane de yeni care prioritizau criteriile ESG indicau un randament cerut cu 9,4 puncte de bază mai mare față de obligațiunile guvernamentale convenționale comparabile.
Îngrijorările legate de greenwashing pot genera o penalizare financiară. Randamentul cerut varia de la o reducere de 10,8 puncte de bază în rândul investitorilor fără preocupări de greenwashing la o primă de 4,8 puncte de bază în rândul celor cu cele mai mari temeri, o diferență de 15,6 puncte de bază.
Riscurile financiare convenționale rămân importante. Îngrijorările privind dificultatea de a vinde obligațiunile înainte de scadență erau asociate cu prime de randament suplimentare de aproximativ 4,5–5,7 puncte de bază.
„Întrebarea importantă nu este pur și simplu dacă investitorii preferă investiții ecologice, ci câtă încredere au în tranziția promisă”, explică Aruga. „Constatările noastre sugerează că nu există un avantaj financiar unic valabil pentru toate obligațiunile sustenabile. Investitorii diferă prin dimensiunea portofoliului, comportamentul investițional și sensibilitatea la risc.”
Studiul subliniază importanța analizării comportamentului investitorilor, în locul presupunerii că etichetele de sustenabilitate reduc automat costurile de împrumut. De asemenea, oferă perspective noi asupra rolului îngrijorărilor legate de greenwashing pe piața internațională emergentă a finanțării tranziției climatice.
„În următorii 5–10 ani, finanțarea tranziției ar putea juca un rol tot mai important în ajutarea industriilor intensive în carbon să adopte tehnologii mai curate”, spune Aruga. „Însă atragerea investițiilor necesare va cere mai mult decât ținte de mediu ambițioase. Planuri clare de tranziție, verificare independentă și raportare transparentă a progresului real ar putea consolida încrederea investitorilor și reduce incertitudinea.”
Cercetătorii subliniază că rezultatele se bazează pe preferințele declarate ale investitorilor, nu pe tranzacții reale cu obligațiuni. Sunt necesare cercetări suplimentare bazate pe date de piață pentru a stabili dacă aceste tipare se mențin în condiții reale de finanțare.
