Mercurul folosit de mayașii antici a afectat ecosistemele lacustre
Comunitățile mayașe antice au utilizat pe scară largă mercurul lichid și cinabrul, un pigment roșu care conține mercur, pentru a decora clădiri, ceramică și locuri de înmormântare. Cercetările anterioare au arătat că această practică a dus la contaminarea solurilor și a rezervoarelor de apă din unele situri mayașe. Un studiu publicat în revista Science Advances sugerează că poluarea s-ar fi putut răspândi mult mai departe în teritoriul mayaș și ar fi putut provoca colapsul a două ecosisteme lacustre.
Pentru a determina amploarea contaminării cu mercur și nivelul de expunere al populațiilor antice, o echipă condusă de Matthew Neal Waters de la Universitatea Auburn din Alabama a extras carote de sedimente din Lago Cobá și din Cenote Xcach, situate în nordul peninsulei Yucatán, zonă care a făcut parte din vechile ținuturi joase mayașe.
Datarea straturilor de sedimente
În laborator, primul pas a fost stabilirea momentului depunerii straturilor de sedimente. Datarea radiocarbon a fragmentelor de cărbune și lemn a arătat că unele sedimente au o vechime de peste 2.000 de ani. Apoi, cercetătorii au măsurat concentrațiile de mercur în diferite straturi pentru a vedea cum s-au modificat nivelurile de poluare de-a lungul timpului. Rezultatele au fost comparate cu ghidurile moderne de siguranță pentru sedimente, pentru a determina dacă nivelurile atinseseră valori care ar fi putut afecta viața acvatică antică. Echipa a căutat, de asemenea, indicii ale unor posibile efecte nocive în urmele de alge și bacterii, precum și în rămășițele unor mici animale acvatice îngropate în sedimente.
Niveluri toxice de mercur
La Lago Cobá, concentrațiile de mercur au început să crească în jurul anului 40 d.Hr., au atins un vârf în jurul anilor 250–300 d.Hr. și au revenit la nivelurile de fond în jurul anului 520 d.Hr. La Cenote Xcach, contaminarea a fost mai severă și a durat mai mult. Concentrațiile de mercur au atins niveluri considerate sever nocive pentru viața acvatică timp de mai multe secole, cu un vârf în jurul anului 720 d.Hr.
Aceste perioade de contaminare ridicată au coincis cu schimbări dramatice în ecosistemele lacurilor. Urmele de alge și bacterii au scăzut brusc, iar rămășițele micilor animale acvatice au dispărut sau au devenit mult mai puțin abundente. Carotele de sedimente din alte două lacuri nu au arătat concentrații ridicate de mercur, ceea ce exclude o sursă atmosferică răspândită de contaminare. Cercetătorii propun ipoteza că mercurul sau cinabrul adus în zonele înconjurătoare de mayași a fost ulterior transportat în lacuri.
Posibile efecte asupra oamenilor
Poluarea ar fi putut afecta și populațiile din apropiere. „Este deci posibil ca populațiile umane de la Coba și Xcach să fi fost expuse cronic la mercur timp de decenii sau secole, la concentrații considerate toxice de ghidurile moderne de calitate a sedimentelor”, au scris cercetătorii. Acest lucru s-ar fi adăugat altor presiuni cu care se confruntau deja, precum seceta și defrișările.
„Rezultatele noastre sugerează că scăderea calității apei cauzată de contaminarea cu mercur a constituit un factor de stres suplimentar, anterior subestimat, în timpul Perioadei Clasice”, au concluzionat autorii studiului.
