Legea din Marea Britanie ignoră consecințele financiare severe ale abuzului domestic, avertizează un studiu
Un recent studiu realizat de Universitatea Exeter arată că sistemul juridic britanic eșuează să protejeze victimele abuzului domestic, întorcând un ochi orb la consecințele financiare pe termen lung și grave pe care aceste persoane le suportă. Această afirmație alarmantă evidențiază o lacună majoră în aplicarea legii, care ar trebui să ia în considerare impactul abuzului asupra victimelor în procesul de repartizare a bunurilor financiare în caz de divorț.
Astfel, este evident că reformele sunt nu doar necesare, ci imperative. Victimele abuzului domestic ar trebui să aibă prioritate atunci când vine vorba de evaluarea și redistribuirea activelor financiare. Studiul subliniază că, în prezent, impactul financiar al abuzului este luat în considerare doar în cazuri rare și extreme, lăsând loc pentru abuzatori să continue să-și exercite controlul chiar și prin intermediul sistemului de justiție.
Analiza efectuată de cercetătoarea Ellen Gordon-Bouvier propune o abordare mai responsabilă din partea sistemului de justiție familială, una care să recunoască importanța accesului la resurse materiale în procesul de recuperare după abuz. Ajustările în stabilirea activelor financiare ar putea ajuta la inversarea efectelor unei relații maritale inegale, permițând victimelor să revină pe calea normalității.
Este crucial ca instanțele să ia în considerare nu doar daunele economice, ci și efectele psihologice și fizice ale abuzului. Dreptatea și echitatea impun ca prezența abuzului domestic să constituie un factor relevant în evaluarea nu doar a necesităților victimelor, ci și în stabilirea drepturilor legale de proprietate.
În opinia Dr. Gordon-Bouvier, sistemul de justiție familială trebuie să-și schimbe radical abordarea pentru a-și îndeplini angajamentul de a combate abuzul domestic și efectele sale devastatoare. Divisionarea bunurilor post-divorț ar trebui să fie percepută ca o oportunitate de a asigura suportul necesar victimelor pentru a se recupera.
În prezent, sub secțiunea 25(2)(g) din Legea privind Cauzele Matrimoniale din 1973, instanțele pot lua în considerare comportamentul părților implicate numai dacă rămâne evident că a ignora acest aspect ar fi inechitabil. Din păcate, judecătorii au interpretat această clauză în mod restrictiv, lăsând astfel victimele fără protecție adecvată.
Dr. Gordon-Bouvier accentuează că recunoașterea resurselor suplimentare necesare pentru recuperarea din abuz nu ar trebui să fie privită ca o pedeapsă pentru abuzator, ci mai degrabă ca o măsură care asigură o distribuire echitabilă a activelor, recunoscând realitățile traumatizante ale relației abuzive. În multe cazuri, acțiunile abuzatorului au dus la obținerea de beneficii directe, prin nerespectarea dreptului la resurse, și aceste inechități trebuie corectate la momentul divorțului.
Studiul recomandă, de asemenea, ca ordinele prin care abuzatorul este obligat să facă plăți periodice sau sume în tranșe să fie evitate, în favoarea unei separări clare, pentru a proteja victima de posibilelei default-uri din partea abuzatorului. Aceasta constituie o măsură esențială care ajută la asigurarea unui mediu mai sigur și mai stabil pentru victime pe drumul lor către recuperare.
