SPECIILE DE PLANTE NON-NATIVĂ SE ADAPTEAZĂ ECOSISTEMELOR NATURALE MAI RAPID DECÂT SE AȘTEPTA
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Leipzig și Centrul German pentru Cercetarea Integrativă a Biodiversității (iDiv) relevă faptul că speciile de plante non-nativă se integrează cu rapiditate în rețelele trofice native. Această integrare depinde în principal de durata și extinderea lor în Europa, mai degrabă decât de originea sau de legătura lor cu plantele autohtone.
Cu cât aceste plante non-nativă s-au stabilit mai mult și s-au răspândit pe o arie mai largă, cu atât acestea sunt mai utilizate de microherbivore, cum ar fi minerii de frunze, muștele gall și afidele. Aceste descoperiri, conduse de Dr. Ingmar Staude, sugerează că interacțiunile cu plantele non-nativă devin la fel de diversificate precum cele cu plantele native, după cum spun cercetătorii în revista Ecology Letters.
ADAPTAREA PLANTELOR NON-NATIVĂ ÎN REȚELE ECOLOGICE
Până nu demult, oamenii de știință credeau că plantele noi stabilite în Europa au fost rareori utilizate ca hrană sau gazde pentru animalele și fungii nativi din cauza lipsei unui istoric evolutiv comun. Dr. Staude confirmă că această percepție este corectă pentru o perioadă inițială. Totuși, studiul a demonstrat că în decursul câtorva secole, multe dintre aceste plante devin tot mai utilizate de paraziții vegetali. Spre deosebire de polenizatori, paraziții de plante sunt, de obicei, specializați în plantele native, ceea ce face aceste observații cu atât mai surprinzătoare.
„Observăm în acest context că paraziții vegetali care interacționează cu specii de plante non-nativă tind să fie, în medie, mai generaliști și să exploateze o gamă mai largă de plante gazdă decât cei care interacționează cu plantele native”, explică Staude. Acest lucru sugerează că natura poate să se adapteze la noile plante mai rapid și mai eficient decât se credea anterior, dar, în același timp, plantele native rămân esențiale pentru menținerea diversității microherbivorelor specializate.
METODE DE CERCETARE ȘI IMPLICAȚII ECOLOGICE
Studiul s-a bazat pe o sinteză de date în care cercetătorii au combinat diverse surse de informație. Au avut acces la o bază de date paneuropeană care documenta peste 127.000 de interacțiuni între 12.000 de specii de plante și 26.000 de specii de microherbivore. Cercetătoarele Lara Schulte și Miriam Wahl, care au realizat studiul ca parte a lucrărilor lor de licență, au adăugat date suplimentare despre plante, incluzând distribuția lor în Europa, timpul de introducere și originea geografică.
„Folosind modele statistice, am putut investiga care dintre acești factori determină cât de bine se integrează plantele non-nativă în rețelele ecologice”, a adăugat Wahl. Descoperirile vor facilita evaluarea modului în care noile specii de plante devin integrate în ecosistemele existente, sugerând că rețelele ecologice pot să se adapteze în timp la florile în schimbare. Acest lucru reprezintă o informație vitală pentru înțelegerea migrației speciilor, în special pe fondul schimbărilor climatice.
ÎNTREBĂRI NEFINALIZATE ȘI DIRECȚII VIITOARE
Cercetătorii au examinat câte animale diferite intră în contact cu plantele non-nativă, dar nu au investigat tipurile specifice de microherbivore implicate, severitatea daunelor cauzate acestora plantelor sau implicațiile asupra speciilor native. Aceste întrebări ar putea îmbunătăți înțelegerea modului în care plantele non-nativă se integrează în ecosistemele existente în viitor.
Informațiile din acest studiu oferă o viziune mai nuanțată asupra riscurilor pe care le prezintă speciile non-nativă și vor contribui la adaptarea strategiilor de conservare și management la o compoziție a speciilor în schimbare.
— Informații suplimentare: Schulte, L. J. et al, „Non‐Native Plants Attain Native Levels of Microherbivory Richness With Time and Range Expansion”, Ecology Letters (2025). DOI: 10.1111/ele.70247
