Apelul cercetătorilor pentru o educație bazată pe conversații pe măsură ce inteligența artificială se răspândește
Cercetătorii de la Universitatea din Cambridge susțin că proliferarea inteligenței artificiale generative impune o schimbare fundamentală în abordările educaționale tradiționale, în special prin trecerea de la metodele bazate pe memorare la un învățământ bazat pe conversație. Într-un articol conceptual publicat în British Journal of Educational Technology, aceștia argumentează că tehnologia AI deschide noi perspective asupra modului în care elevii învață și interacționează cu informațiile.
În viziunea lor, educația trebuie să se transforme, întrucât AI poate să ocolească metodele tradiționale care pun accentul pe memorare și repetare. Ei propun o metodă didactică denumită „învățare dialogică”, prin care elevii și profesorii colaborează mai activ pentru a explora problemele și a testa idei din unghiuri diverse. Această nouă abordare ar promova lucrul în echipă, facilitând elevilor accesul la diverse surse de cunoștințe în procesul de învățare.
Un exemplu dat de cercetători pentru a ilustra această metodă este reimaginarea unei lecții de știință despre gravitație, unde elevii încep cu o întrebare, de exemplu, „De ce cad obiectele la sol?” În loc să asculte pasivamente informațiile, aceștia discută între ei, dezvoltând idei care sunt ulterior supuse testului prin intermediul unui chatbot AI care „intrupează” gândirea unor personalități precum Aristotel, Newton și Einstein. Astfel, elevii ajung să participe activ la conversațiile academice, aprofundând înțelegerea conceptelor prin discuții și raționamente critice.
Rupert Wegerif, profesor de educație la Universitatea din Cambridge, subliniază că cele mai eficiente tehnologii din istorie au reușit să schimbe radical modul în care predăm. Aceasta se întâmplă acum și cu inteligența artificială. Potrivit lui Wegerif, dacă ChatGPT poate trece examenele folosite pentru evaluarea studenților, atunci trebuie să ne întrebăm serios ce fel de pregătire le oferim. Este esențial să considerăm învățarea ca un proces colaborativ, un principiu promovat de Socrate, dar care este extrem de relevant în contextul problemelor globale cu care ne confruntăm astăzi.
Papierul cercetătorilor avertizează că, deși în școlile din Regatul Unit se oferă îndrumări legate de utilizarea AI, multe dintre aceste strategii riscă să adauge această tehnologie într-un sistem care deja poate fi ocolit. De exemplu, studenții care se confruntă cu dificultăți la redactarea eseului ar putea fi tentați să folosească un chatbot pentru a-l scrie în locul lor, riscându-se astfel îngustarea progresului educațional.
Wegerif descrie inteligența artificială ca fiind „un otravă cognitivă”, facilitându-le studenților să își delege gândirea către tehnologie, ceea ce limitează avansul lor. În consecință, el propune ca educația să se adapteze, încurajând elevii să interacționeze unii cu alții și cu ideile academice. Un exemplu de instrument prototip propus este proiectul BCause al Universității Deschise, care explorează utilizarea tehnologiei pentru a susține deliberările online civilizate între grupuri de oameni, folosind AI pentru a crea rezumate ale discuției.
Articolul pledează în favoarea unei „pedagogii doble dialogice” în școli, care să pună accent pe metodele dialogice de predare. Acest sistem ar implica nu doar colaborarea elevilor și profesorilor în rezolvarea problemelor prin conversație, ci și utilizarea AI ca ghid și sprijin. O astfel de inovație este „ModeratorBot”, un AI aflat în dezvoltare, care se alătură discuțiilor de grup și intervine subtil atunci când unele voci domină, stimulând astfel diversitatea de perspective.
Subliniind potențialul AI de a acționa ca un „avocat al diavolului”, cercetătorii propun ca aceasta să desafecteze ideile studenților pentru a le testa raționamentul. Un exemplu relevant în acest sens este QReframer, un instrument AI care nu răspunde direct la întrebările studenților, ci le pune sub interogare presupunerile, încurajând o reflecție critică mai profundă asupra subiectului discutat.
Aceste inovații demonstrează, argumentează autorii, modul în care inteligența artificială generativă poate fi integrată cu succes în educație, dar și cât de mult trebuie să se schimbe sistemul educațional pentru a deveni mai bazat pe conversații și colaborare.
Cu toate acestea, provocările sunt multiple. „Generative AI a apărut într-un moment în care sistemele educaționale sunt supuse multor presiuni”, a afirmat Casebourne. „Întrebarea este dacă aceasta va fi adoptată în moduri care le permit studenților să dezvolte abilități esențiale precum dialogul și gândirea critică sau în moduri care subminează aceste obiective.”
În final, autorii subliniază că un învățământ care să ilumineze perspective diverse, plasând elevii într-un dialog, ar putea să îi pregătească pe tineri să abordeze „policriza” – termenul folosit pentru a descrie provocările globale interconectate, cum ar fi schimbările climatice, creșterea rapidă a populației și amenințările la adresa democrației, care cer o gândire interconectată și o soluționare colectivă a problemelor.
„Acesta este un moment de cotitură”, a adăugat Wegerif. „Modul în care predăm și învățăm trebuie să se schimbe. Inteligența artificială poate fi parte a soluției, dar doar dacă abordările de învățare și evaluare recompensează ancheta colaborativă și raționamentul colectiv. Nu are rost să predăm studenților doar pentru a repeta cunoștințe.”
Mai multe informații pot fi găsite în articolul coautorat de Rupert Wegerif și Dr. Imogen Casebourne, „O fundație teoretică dialogică pentru integrarea AI generative în designul pedagogic”, publicat în British Journal of Educational Technology.
