Instrument genomic inovator pentru o acvacultură durabilă a moluștelor
O echipă internațională de cercetători a dezvoltat un instrument genomic de înaltă densitate care ar putea sprijini producția de moluște mai rezistente la boli și la schimbările climatice, contribuind totodată la conservarea diversității genetice a acestor specii. Studiul, publicat în revista Aquaculture, se concentrează pe două dintre cele mai importante specii de moluște din punct de vedere economic: scoica japoneză (Ruditapes philippinarum) și scoica comună (Ruditapes decussatus).
Aceste specii se numără printre cele mai produse la nivel mondial în ceea ce privește volumul și valoarea economică, jucând un rol vital în economiile multor comunități costiere. Cu toate acestea, producția lor a scăzut din cauza degradării habitatelor, a schimbărilor climatice și a incidenței tot mai mari a bolilor.
Tehnologia SNP chip și markerii genetici
Pentru a aborda aceste provocări, cercetătorii au dezvoltat un instrument genomic care permite analiza rapidă și rentabilă a miilor de mici variații din ADN-ul moluștelor. Aceste variații acționează ca markeri genetici, ajutând la identificarea indivizilor cu trăsături dezirabile, precum rezistența sporită la boli, adaptarea mai bună la schimbările climatice sau potențialul de creștere superior.
Tehnologia utilizată, cunoscută sub numele de SNP chip, este prima platformă de genotipare de înaltă densitate dezvoltată pentru aceste două specii de moluște. Instrumentul cuprinde aproximativ 63.000 de markeri genetici, dintre care peste 45.000 au fost validați pentru scoica japoneză și 15.000 pentru scoica comună.
Pe lângă sprijinirea programelor de ameliorare genetică, acest instrument permite identificarea relațiilor de rudenie între indivizi, monitorizarea diversității genetice și urmărirea nivelurilor de consangvinizare din cadrul populațiilor, contribuind la o gestionare mai durabilă a acestor resurse marine.
Rezistența la parazitul Perkinsus olsenii
În mod particular, activitatea desfășurată de grupul de Sănătate a Animalelor Acvatice (A2S) a identificat peste 13.000 de markeri de rezistență/susceptibilitate la scoica comună față de parazitul Perkinsus olsenii, una dintre principalele probleme în producția acesteia. Această lucrare a fost publicată în revista Evolutionary Applications.
Platforma, făcută disponibilă în mod deschis comunității științifice, va ajuta la accelerarea programelor de reproducere selectivă, a studiilor privind asocierea dintre trăsăturile genetice și caracteristicile importante din punct de vedere economic, precum și la monitorizarea populațiilor naturale, constituind un instrument important atât pentru acvacultură, cât și pentru conservarea acestor specii.
Dincolo de acvacultură
Pe lângă beneficiile pentru acvacultură, noua platformă deschide și oportunități pentru studii de genomică a populațiilor și pentru o mai bună înțelegere a modului în care aceste specii răspund schimbărilor de mediu, contribuind la protejarea biodiversității marine și la creșterea rezilienței producției de acvacultură.
Proiectul a reunit cercetători de la CIIMAR, Universitatea din Padova (Italia), Universitatea din Santiago de Compostela (Spania), Institutul Roslin al Universității din Edinburgh (Regatul Unit), Institutul Universitar European al Mării — Brest-Morlaix (Franța), precum și companii specializate în genetica acvaculturii, cum ar fi Benchmark Genetics și Thermo Fisher Scientific. Această colaborare demonstrează modul în care munca comună dintre cercetare și industrie poate transforma cunoștințele științifice în soluții cu aplicații directe în producția de acvacultură și în gestionarea durabilă a resurselor marine.
