COP30: Proiectele de pădure și energie din Zimbabwe dezvăluie dezavantajele certificatelor de carbon
În data de 13 noiembrie 2025, Fadzai Chipato a publicat un articol care analizează impactul proiectelor de compensare a emisiilor de carbon în Zimbabwe, evidențiind aspectele negative ale acestora. Deși aceste proiecte promit beneficii pentru mediu și dezvoltare locală, cercetarea a scos la iveală realități îngrijorătoare pentru comunitățile locale.
În Zimbabwe, compensarea emisiilor de carbon a fost initiată în jurul anului 2011 cu proiectul Kariba REDD+, un program destinat reducerii emisiilor cauzate de defrișare. Acesta a fost gestionat de compania Carbon Green Africa, care a închiriat 758.000 de hectare de pădure degradată pentru reîmpădurire și vânzarea de certificate de carbon. Deși proiectul a fost bine intenționat, gestionarea sa a fost centralizată, iar deciziile importante au fost luate de investitori și autorități, în detrimentul implicării comunității locale.
Un aspect notabil al acestui proiect a fost formarea grădinilor comunitare care au oferit hrană pentru aproximativ 3.000 de persoane. Cu toate acestea, deciziile privind utilizarea terenurilor și fondurile generate de certificatele de carbon au fost ineficiente și lipsite de transparență. În anul 2023, Zimbabwe a adoptat o nouă lege privind comerțul cu carbon care a complicat și mai mult situația, lăsând mulți localnici neștiutori cu privire la viitorul proiectelor lor.
Al doilea proiect studiat de Chipato a fost Cicada Holdings, destinat plantării a 100 de milioane de arbori indigeni și distribuției de 120.000 de sobe de gătit care consumă mai puțin lemn. Spre deosebire de Kariba, Cicada a colaborat mai strâns cu fermierii locali, dar a fost, de asemenea, afectat de noile reglementări guvernamentale.
În ciuda acestor inițiative, cercetarea a subliniat că exclusivitatea în procesul de decizie a avut un impact sever asupra comunităților locale, care de multe ori nu erau informate despre proiectele din satele lor. Politicienii locali s-au declarat, de asemenea, nemulțumiți de stoparea proiectelor, subliniind necesitatea implicării autorităților locale.
Chipato a concluzionat că proiectele de offset de carbon în Zimbabwe nu sunt instrumente neutre, ci procese politice și economice care schimbă controlul asupra terenului și beneficiile de la o parte la alta, ceea ce poate crea „deposesie virtuală”. Locuitorii au fost limitați în accesul lor tradițional la resursele forestiere și de pășunat, afectând în mod disproporționat femeile și tinerii.
Articolul subliniază necesitatea unor reforme globale care să asigure că beneficiile piețelor de carbon sunt distribuite corect, facilitând astfel implicarea comunităților locale în luarea deciziilor. Aceste măsuri includ o mai bună gestionare financiară, consultări și permisiuni prealabile pentru projecțiile de carbon, precum și garantarea drepturilor comunităților la pământurile și pădurile lor.
