Sunetele de fundal influențează comportamentul uman
Zumzetul ventilației sau bâzâitul instalațiilor electrice, sunete pe care de obicei nu le conștientizăm, ne influențează totuși comportamentul. Arthur Jinyue Guo, cercetător la Centrul RITMO pentru Cercetare Interdisciplinară asupra Ritmului, Timpului și Mișcării, a constatat că există mai mult în aceste sunete decât percepem în mod obișnuit.
Un exemplu relevant a apărut când colegul său, profesorul de muzică David Loberg Code, a venit în Norvegia. Acasă, în Michigan, Code are un simț puternic al înălțimii absolute: poate identifica și reproduce rapid o notă fără ajutor extern. În Norvegia, a observat că această abilitate a devenit brusc nesigură, iar percepția sa asupra înălțimii sunetelor era mai coborâtă. Pentru cercetătorii de la RITMO, inclusiv pentru Code, a apărut întrebarea dacă mediile interioare din Europa sunt diferite.
Pentru a investiga efectele sunetelor de fundal, Guo și colegii săi au colectat înregistrări audio din bucătării, camere de zi și gări din întreaga lume, precum și înregistrări video care surprind mișcarea oamenilor în aceleași spații. Folosind algoritmi de învățare automată dezvoltați de Guo, cercetătorii au identificat tipare care arată cum suntem afectați inconștient de sunetele din jur.
„Una dintre descoperiri a fost că direcția din care vine sunetul ne afectează. De exemplu, contează dacă sistemul de ventilație este în mijlocul tavanului, pe o parte a camerei sau pe ambele părți. Am observat că oamenii se deplasau inconștient spre partea camerei din care venea sunetul, chiar dacă li se spusese să stea nemișcați”, explică Guo.
Frecvența electrică și referința tonală
Code predă educație auditivă de peste 30 de ani și îi învață pe studenți să identifice 440 Hz, standardul internațional pentru acordajul notei La. El este convins că oricine poate memora cel puțin o înălțime sonoră dacă știe cum să procedeze, folosind asocieri precum senzația din gât sau amintiri auditive ale orchestrelor. De asemenea, le cere studenților să stea nemișcați și să asculte sunetul sistemului electric.
Prizele electrice obișnuite furnizează curent alternativ, în care curentul își schimbă periodic direcția. În Statele Unite, această oscilație are loc de 60 de ori pe secundă, adică la o frecvență de 60 Hz, producând un sunet apropiat de nota Si1. „Zumzetul electric din cameră poate fi astfel folosit ca referință pentru găsirea frecvenței de 440 Hz”, scrie Code.
De-a lungul timpului, el a dezvoltat ipoteza că diferențele de frecvență ale rețelei electrice îl afectează. Potrivit cercetării lui Guo, acest lucru nu este improbabil. „Am văzut că ritmul unei camere are un efect major asupra noastră. Prin ritm nu ne referim doar la ritmuri de dans precum swing sau cha-cha-cha. Sunetele pe care abia le observăm au și ele un ritm. Frecvența electricității este un exemplu”, spune Guo.
Această frecvență nu este însă aceeași în întreaga lume. În timp ce rețeaua electrică din America de Nord are 60 Hz, în Europa este de 50 Hz, astfel încât sunetul sistemelor de ventilație sau al frigiderelor este ușor diferit. „Când referința tonală se schimbă în funcție de frecvența curentului alternativ, acest lucru ar putea afecta și capacitatea noastră de a percepe înălțimea absolută”, spune Guo, deși cercetătorii nu au găsit încă dovezi concrete.
Deși înălțimea absolută este o abilitate specială pe care doar o mică parte a oamenilor o are, Guo explică faptul că subtilități similare ale ambianței unei camere ne afectează pe toți. „Acest lucru ar trebui să aibă implicații atât pentru arhitectură, cât și pentru designul interior. La construirea sălilor de curs, de exemplu, arhitecții trebuie să acorde atenție nivelului de zgomot. Descoperirile noastre sugerează că există mai mulți factori de luat în considerare”, adaugă el.
Guo oferă un exemplu: „Când proiectăm sistemul de ventilație, pe lângă faptul că îl facem suficient de silențios, ar trebui să luăm în considerare amplasarea lui în centrul camerei, astfel încât să atragă mai puțin atenția decât dacă ar ieși dintr-o parte a camerei.”
Revenirea abilității după trei luni
După trei luni petrecute în Europa, abilitățile lui Code au revenit, poate pentru că se adaptase la frecvența europeană. Apoi a călătorit înapoi în Statele Unite, unde continuă să predea ceea ce el însuși a reușit să facă, fără să știe exact cum, încă din copilărie. După câteva săptămâni de exerciții, grupurile de studenți reușesc de obicei să se acordeze precis la 440 Hz, spune el.
A observat însă un lucru: „Grupul devine adesea mai slab când a fost o furtună puternică în noaptea precedentă. Teoria mea este că furtuna electrică ar putea interfera sau masca zumzetul de fundal de 60 Hz și astfel ar putea perturba tonul lor de referință.” Nu este dovedit, subliniază el, dar este o teorie interesantă.
