Lumina focului și originea limbajului vorbit: o nouă perspectivă
Atunci când sunt întrebați despre cea mai mare inovație a omenirii, mulți oameni menționează limbajul sau focul. O lucrare recentă sugerează că aceste inovații ar putea fi mai interconectate decât se presupunea anterior.
Înțelegerea evoluției limbajului uman este una dintre cele mai dificile probleme științifice, deoarece scrisul este o inovație relativ recentă, iar tractul vocal și creierul strămoșilor noștri nu s-au fosilizat, fiind alcătuite din țesut moale. Rămân dovezi indirecte despre modul în care comunică astăzi oamenii și alte primate.
Una dintre cele mai proeminente teorii privind originea limbajului uman susține că strămoșii noștri au început să comunice folosind limbajul gestual. Teoria se bazează pe faptul că atât cimpanzeii, cât și gorilele au sisteme de comunicare gestuală. De asemenea, gestul este una dintre cele mai bune strategii atunci când nu există o limbă comună, așa cum se întâmplă în vacanțe, când indicăm, mimăm și emoționăm pentru a transmite un mesaj.
Cercetări anterioare au arătat că gesturile sau limbajele semnelor sunt adesea mai iconice decât cuvintele vorbite, meaningul lor fiind mai ușor de ghicit de către cineva fără cunoștințe prealabile. Acest lucru este ideal pentru crearea unei limbi noi de la zero.
Limitele limbajului gestual și lumina focului
Dacă limbajul uman a început cu gesturi, de ce majoritatea limbilor de astăzi sunt vorbite? Un motiv ar putea fi legat de limitele limbajului gestual: pentru a vedea un gest este nevoie de o sursă de lumină, iar comunicarea era necesară și după lăsarea întunericului.
Un articol al cercetătorilor de la University of St Andrews argumentează că, la lumina slabă a unui foc de tabără, s-ar putea găsi explicația trecerii de la gest la vorbire. Deși focul este o sursă de lumină, aceasta este posibil prea slabă pentru a ne baza pe ea pentru părțile semnificative ale limbajului gestual timpuriu. Pentru povești complet expresive pe întuneric ar fi fost nevoie de limbaj vorbit, păstrând totuși elemente gestuale pentru a accentua și a exprima emoții.
Studiul evidențiază modul în care povestirea se leagă de unele dintre caracteristicile unice ale limbajului uman. Poveștile au structuri complexe și sunt adesea deplasate în timp și spațiu, vorbind despre lucruri care nu sunt prezente imediat, despre trecut sau chiar despre lucruri nereale. Articolul sugerează că povestirea socială ne-a permis să depășim abilitățile comunicative ale altor primate actuale și să dezvoltăm tapiseria expresivă a limbajului uman.
Povestirea ajută la legăturile sociale și la înțelegerea lumii și a modului de comportament, contribuind la dezvoltarea imaginației, identităților și sistemelor de credințe culturale. Ideea că limbajul a apărut pentru legătura socială nu este nouă, însă autorii noului articol subliniază că contextul de la lumina focului ar fi putut fi crucial.
Ei argumentează că spectrul de culori al focului este bine adaptat vederii umane fără a suprima melatonina care ajută la somn, așa cum o face lumina ecranelor moderne. Studiul mai evidențiază că neuronii umani se sincronizează cu frecvența luminii pâlpâitoare a focului, ceea ce, potrivit autorilor, poate îmbunătăți experiențele sociale comune și legătura prin activități ritmice conectate care pot promova empatia.
Povestirea în zilele noastre
Alte cercetări au arătat că poveștile din tradițiile orale timpurii împărtășesc trăsături similare. Se consideră că acest lucru se întâmplă deoarece transmiterea socială a poveștilor acționează ca o evoluție: în loc de supraviețuirea celui mai adaptat, avem supraviețuirea aspectelor cel mai ușor de reținut ale poveștilor pe măsură ce sunt împărtășite. Poveștile supraviețuiesc atunci când au conținut social orientat spre oameni, elemente contraintuitive, creează emoții negative și includ elemente de supraviețuire.
Cercetătorii consideră că acest lucru se întâmplă pentru că schimbul de povești despre legături sociale, pericole neașteptate și supraviețuire este avantajos pentru evoluția noastră. Povestirea rămâne una dintre principalele modalități prin care înțelegem lumea, chiar și acum, prin știri și rețele sociale. Acest conținut este plin de interes uman, emoții negative și surpriză.
Povestirea în lumea modernă urmărește adesea obținerea cât mai multor click-uri și atenție, menținând oamenii treji peste ora de culcare, privind la lumina albastră a ecranelor care suprimă melatonina. Rămâne întrebarea dacă, revenind la împărtășirea poveștilor în jurul focului, am putea resimți mai multă conexiune și încredere.
