Avocații, sprijin esențial pentru persoanele diagnosticate cu demență
Peste 55 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu demență, iar această afecțiune este principala cauză de deces în Australia. Fără consiliere juridică adecvată, persoanele diagnosticate cu demență riscă să rateze oportunitatea de a-și pune în aplicare planuri esențiale, ceea ce poate duce la dispute familiale și exploatare financiară.
Un studiu recent realizat de profesoara de drept Nola Ries de la University of Technology Sydney (UTS) și de Karen Donner, doctorandă și avocată, este primul care examinează competența în domeniul demenței în rândul profesioniștilor din domeniul juridic, bazându-se pe experiențele avocaților, ale persoanelor cu demență și ale persoanelor care le oferă sprijin.
„Australia are un Plan Național de Acțiune pentru Demență, iar îmbunătățirea competenței în domeniul demenței a forțelor de muncă și a profesiilor este una dintre zonele prioritare ale acestuia. Acest lucru a ridicat întrebarea: Ce înseamnă asta pentru profesia juridică?”, a declarat Ries.
„Planificarea juridică este o componentă critică a îngrijirii holistice a demenței. Ea le permite oamenilor să-și mențină autonomia și controlul asupra deciziilor viitoare privind finanțele, sănătatea și serviciile de sprijin social, aranjamentele de locuire și îngrijirea la sfârșitul vieții”, a adăugat ea.
Studiul, publicat recent în International Journal of the Legal Profession, a identificat cinci domenii esențiale de competență pentru practicienii din domeniul juridic: cunoștințe, drepturi și riscuri legale, capacitate, comunicare și advocacy.
„Constatările noastre dezvăluie atât necesitatea, cât și complexitatea dezvoltării competenței în domeniul demenței în rândul avocaților. Cele cinci categorii de atribuții pe care le-am identificat oferă un cadru pentru dezvoltarea profesională și îmbunătățirea practicii”, a declarat Donner.
Constatările au relevat, de asemenea, lacune semnificative de cunoștințe chiar și în rândul practicienilor juridici cu experiență, în special în ceea ce privește diferitele tipuri de demență și distincția dintre diagnostic și capacitate.
„Una dintre cele mai mari preocupări a fost tendința de a echivala un diagnostic de demență cu incapacitatea și riscul ca planificarea juridică să fie refuzată din cauza temerii de repercusiuni legale. Stabilirea faptului dacă o persoană are capacitate variază în funcție de sarcina juridică”, a spus Ries.
„Diferitele tipuri de demență pot, de asemenea, să afecteze oamenii în moduri foarte diferite. De exemplu, demența frontotemporală poate cauza modificări ale judecății și comportamentului, ceea ce poate duce la acuzații de comportament criminal, după cum a arătat cercetarea noastră anterioară. Avocații trebuie să înțeleagă aceste diferențe pentru a-și sprijini corespunzător clienții”, a adăugat ea.
Cercetătorii lucrează în prezent cu Dementia Australia pentru a livra cursuri de formare pentru profesioniștii din domeniul juridic. De asemenea, ei găzduiesc o serie de webinare gratuite pentru avocați, care includ perspective ale persoanelor care trăiesc cu demență.
Avocatul Mark Minarelli a declarat că vede tot mai des prieteni și clienți care se confruntă cu un diagnostic de demență, ceea ce subliniază pentru el importanța accesului la îngrijire adecvată și consiliere profesională.
„Cred că avocații au un rol în a deveni parte din sprijinul disponibil pentru persoanele cu demență și familiile lor. Cred că acest rol ar trebui să depășească accentul tradițional pe stabilirea capacității juridice și să implice înțelegerea provocărilor vieții cu demență.
Există o oportunitate pentru avocați de a sprijini clienții și familiile care se confruntă cu aceste provocări, mai degrabă decât a fi doar furnizori de documente”, a spus el.
