Cât de mult poate ploua dintr-un uragan și contează dimensiunea furtunii?
Uraganele pot produce cantități uriașe de precipitații, ajungând la trilioane de galoane de apă. Riscul principal nu este însă cantitatea totală, ci cât de mult plouă într-un singur loc. Un oraș din Texas a primit peste 60 de inci (152 de centimetri) de ploaie de la uraganul Harvey în cinci zile, în 2017. Uraganul Lane a descărcat 58 de inci (147 de centimetri) de ploaie pe Kahuna Falls, Hawaii, în anul următor.
Ce cauzează atâta ploaie și contează dimensiunea furtunii? Pentru formarea unui uragan sunt necesare câteva ingrediente: un complex de furtuni tropicale, multă umezeală în aer, vânturi care nu își schimbă mult viteza cu înălțimea și ape de suprafață calde. Temperatura apei este esențială: pragul minim pentru a alimenta un uragan este de cel puțin 80 de grade Fahrenheit (26,5 grade Celsius). La această temperatură și peste, apa caldă a oceanului se evaporă, trecând din lichid în vapori. Schimbarea de stare furnizează energie furtunii și adaugă umezeală în atmosferă, care ulterior cade ca ploaie.
Când un uragan se deplasează peste apă caldă, mai ales dacă aceasta se extinde pe mulți metri sub suprafață, furtuna atrage și mai multă energie și umezeală. Uraganul mediu are aproximativ 300 de mile (482 de kilometri) lățime, dar aceste furtuni pot fi mult mai mari sau mai mici. Super Taifunul Tip din 1979 a crescut până la jumătatea dimensiunii statelor contigue ale SUA, cu o rază de circa 690 de mile (1.110 kilometri) de la centru până la margini. În comparație, furtuna tropicală Marco din 2008 a avut vânturi de furtună cu o rază de doar 11,5 mile (18,5 kilometri).
Un studiu publicat în 2025 arată că dimensiunea uraganelor pare influențată de cât de caldă este apa oceanului față de temperatura obișnuită pentru acea perioadă a anului. Dacă un uragan trece peste apă mult mai caldă decât normal, tinde să crească rapid atât în dimensiune, cât și în intensitate. Uraganul Helene din 2024, extrem de distructiv, a fost foarte mare: deplasându-se peste ape mult mai calde decât normal lângă Florida, a colectat multă umezeală pe care a purtat-o până în munții Carolinei de Nord, unde ploile de mai multe zile au provocat inundații catastrofale.
Dar nici uraganele mici nu trebuie subestimate. Uraganul Andrew din 1992 a fost mic, dar distructiv: vânturile sale cele mai puternice se extindeau doar pe circa 90 de mile (150 de kilometri) de la centru când a ajuns la Miami și Everglades. Această furtună de categoria 5 a distrus peste 25.000 de locuințe. Nici măcar o furtună puternică nu este necesară pentru ploi abundente: furtuna tropicală Allison din 2001, care nu a devenit uragan, rămâne unul dintre cele mai ploioase evenimente meteorologice tropicale din istoria SUA, cu pagube de peste 4 miliarde de dolari doar în Texas.
Ce duce însă la cele mai mari totaluri de precipitații? Uraganele care se mișcă lent sau aproape stagnează pe traseu provoacă de obicei cele mai mari probleme, pentru că ploaia cade încontinuu peste același loc. Ploaia poate fi la fel de intensă într-un uragan rapid, dar nu persistă atât de mult. Uraganul Harvey, care a lovit sud-estul Texasului în august 2017, a descărcat aproximativ 27 de trilioane de galoane (102 trilioane de litri) de apă peste stat. Când Harvey a stagnat deasupra zonei Houston, a atras continuu umezeală din apele calde ale Golfului și a adus, în patru zile, totaluri de până la 60,58 inci (1,54 metri) în Nederland, Texas, transformând localitatea într-o insulă.
Dacă o furtună se mișcă repede, precum uraganul Michael în 2018 când a lovit Florida Panhandle, vânturile și valul de furtună pot face ravagii, dar totalurile de precipitații vor fi mai mici. Michael a fost un uragan de categoria 5, mai puternic decât Harvey și Helene, însă a adus doar 6 până la 10 inci (15-25 de centimetri) de ploaie pe traseu, pentru că se deplasa rapid. Aceasta este totuși multă ploaie, dar nu se compară cu Harvey sau Helene, care au depus 30 de inci (76 de centimetri) în Busick, Carolina de Nord, în câteva zile.
Așadar, un uragan poate fi mare sau mic și poate avea un impact major, în funcție de cât de lent se mișcă. Rămân multe de învățat despre uragane. Una dintre marile necunoscute este intensificarea rapidă, când viteza maximă a vântului unei furtuni tropicale crește cu 30 de noduri (circa 34,5 mile pe oră sau 55 de kilometri pe oră) sau mai mult în 24 de ore. Când apare, așa cum s-a întâmplat cu uraganele Harvey, Michael și Helene înainte de a ajunge la uscat, furtuna poate surprinde locuitorii de pe coastă și deveni catastrofală. Toate uraganele, indiferent de dimensiune, pot fi periculoase, iar prognoza precisă cu mult timp înainte de a ajunge la uscat este crucială pentru ca oamenii să se pregătească.
