Un doctorand a realizat prima clasificare completă a solurilor de pe Marte
Un doctorand de la Universitatea din Sydney a realizat primul sistem complet de clasificare și prima hartă globală a solurilor marțiene, un cadru care ar putea ajuta cercetătorii să compare peisajele de pe Planeta Roșie și să identifice zonele promițătoare pentru explorare, locuire și viitoare producții agricole.
Cercetarea, coordonată de Daniel Irving de la Institutul de Agricultură din Sydney și de la Facultatea de Științe, propune un termen nou pentru clasele de sol marțian: „areth”, derivat din Ares, numele grecesc al planetei Marte. Publicat în jurnalul CATENA, studiul folosește observații orbitale și modele pentru a clasifica aproape 800 de milioane de locații într-o ierarhie de 2.000 de clase de sol și prezintă o hartă globală a distribuției acestora.
„Este prima dată când un sistem de clasificare de această amploare este dezvoltat pentru solurile marțiene”, a spus Irving. „Oamenii de știință au cartografiat anterior geologia, mineralogia și chimia planetei Marte, însă sistemul nostru reunește mai multe proprietăți într-un singur cadru, ajutându-ne să înțelegem cum se raportează diferitele soluri marțiene între ele și unde se găsesc.”
Sistemul provizoriu de clasificare, denumit PPACS, grupează solurile marțiene în 10 „regiuni” majore, 100 de „asamblaje” și 2.000 de „forme” detaliate, pe baza unor proprietăți precum textura, mineralogia, pH-ul și grosimea profilului. Harta asociată acoperă 92% din suprafața planetei.
Alex McBratney, coordonatorul cercetării, a explicat că o viitoare seră pe Marte ar avea nevoie de mai mult decât aer, apă și lumină: constructorii ar trebui să știe și ce se află în sol, pentru a identifica puncte de plecare mai bune pentru creșterea plantelor.
Deși cultivarea culturilor pe Marte rămâne un scenariu de viitor, cercetarea oferă un punct de plecare științific. Echipa a evaluat toate cele 2.000 de clase de sol după caracteristici importante pentru producția vegetală, precum capacitatea de reținere a apei, pH-ul, grosimea profilului, conținutul de argilă și de pietriș. Clasa numită Nohibareth a obținut cel mai bun punctaj, 0,93 pe o scală de la zero la unu, cu un pH mediu modelat de 6,8, 72% argilă, conținut minim de nisip sau pietriș și o capacitate estimată de reținere a apei de 202 milimetri pe metru. Această clasă apare în special la latitudini medii, în jurul regiunilor Tharsis, Arabia Terra centrală și Elysium Planitia, pe 0,14% din suprafața planetei. Zonele sunt candidate pentru investigații suplimentare, nu locuri alese pentru seră.
Capacitatea de reținere a apei a fost factorul limitativ în 73% dintre formele studiate, iar clasele din regiunile Fareth până la Mareth au obținut punctaje sub 0,3. Cercetătorii subliniază că acest lucru nu înseamnă că plantele ar putea fi cultivate direct în solul marțian: habitatele viitoare ar avea nevoie în continuare de medii controlate, apă, nutrienți și tratarea substanțelor potențial dăunătoare.
Următorii pași presupun cercetări pe Pământ. Oamenii de știință pot obține amestecuri de substrat similare celor marțiene pentru clasele cartografiate și le pot testa în spații de creștere controlate, cu plante, nutrienți adăugați și apă gestionată. În timp, măsurători și mostre prelevate de rovere de pe Marte ar putea verifica dacă clasele promițătoare există într-adevăr acolo unde le plasează modelele. Harta actuală nu include factori precum toxicitatea percloraților, disponibilitatea azotului sau profilele de adâncime, iar multe proprietăți sunt deduse din date orbitale și din relații terestre, astfel încât clasificarea va trebui revizuită pe măsură ce măsurătorile directe se îmbunătățesc.
Deși solurile marțiene nu conțin materie organică, cercetarea ar putea ajuta și specialiștii în știința solului să înțeleagă mai bine unele dintre cele mai dificile peisaje terestre, precum deșertul Atacama, regiunea Pilbara și zonele polare. „Oamenii cred adesea că solul are nevoie de multă materie organică pentru a funcționa, dar există tipuri de sol pe Pământ, în special în regiunile aride, care conțin foarte puțină materie organică”, a spus McBratney. „Rezultatele de pe Marte ne fac să gândim mai profund despre acest tip de sol de pe Pământ și despre ce am putea face cu el.”
Irving a adăugat că fiecare misiune cu rover colectează informații valoroase despre Marte, însă oamenii de știință au nevoie de modalități consecvente de a organiza și compara aceste cunoștințe. „Acest lucru ne oferă un cadru care poate crește și evolua pe măsură ce apar date noi”, a spus el.
