Hienele din Serengeti își mențin haitele stabile pe fondul schimbărilor climatice
Deși antilopele gnu migratoare, principala pradă a hienelor pătate (Crocuta crocuta), petrec acum cu mult mai puțin timp în teritoriile hienelor decât acum 30 de ani, haitele din centrul Serengetiului au rămas în mare parte stabile. Aceasta este concluzia unui studiu publicat în revista Ecosphere, bazat pe unul dintre cele mai longevive seturi de date despre un carnivor de talie mare, care acoperă trei decenii și mii de hiene identificate individual de-a lungul mai multor generații.
Cercetătorii au analizat modul în care schimbările legate de climă în disponibilitatea prăzii din teritoriile haitelor influențează oportunitățile de vânătoare și, în final, populația de hiene din Parcul Național Serengeti, Tanzania. În ultimele decenii, precipitațiile au crescut în regiune, iar această schimbare este suspectată că a influențat modelele de mișcare și distribuția marilor turme migratoare, reducând timpul pe care acestea îl petrec în teritoriile haitelor din centrul Serengetiului.
Între 1990 și 1994, turmele migratoare erau prezente în teritoriile haitelor în aproximativ 12% din an, iar între 2015 și 2019 această proporție a scăzut constant la doar circa 7%. În concordanță cu declinul prezenței prăzii migratoare, și numărul evenimentelor de hrănire observate a scăzut de-a lungul perioadei studiate.
Cu toate acestea, hienele din Serengeti au continuat să se hrănească în principal cu specii migratoare și nu au trecut treptat la speciile rezidente, care au densități mult mai mici și ar fi insuficiente pentru a susține haite întregi. „Hienele pătate sunt ceea ce ecologii numesc animale care se hrănesc dintr-un punct central”, explică dr. Mellina Sidous, autoarea principală a studiului. „Ele fac față fluctuațiilor sezoniere în disponibilitatea prăzii deplasându-se între teritoriul haitei și zonele unde erbivorele migratoare sunt concentrate în acel moment. Aceste deplasări sunt deosebit de frecvente în rândul femelelor cu pui mici, pentru că puii rămân la bârlogul comun și nu își pot însoți mamele.”
Aceste expediții de hrănire pot dura până la o săptămână și implică drumuri de până la 150 de kilometri. Hienele întreprind aceste călătorii pe distanțe lungi doar atunci când prada migratoare lipsește din propriile teritorii.
O rezistență remarcabilă în ciuda schimbării disponibilității prăzii
În ciuda mai puținelor oportunități de hrănire în teritoriile lor din ultimele trei decenii, două dintre cele trei haite studiate au crescut în dimensiune. „Rezultatele noastre sugerează că hienele pătate sunt în prezent capabile să amortizeze scăderea disponibilității locale a prăzii”, spun cei doi autori seniori, dr. Sarah Benhaiem și dr. Sarah Cubaynes, oameni de știință la Leibniz-IZW și CEFE. „Flexibilitatea lor comportamentală pare să le permită să compenseze reducerea oportunităților de vânătoare din teritoriile lor”, adaugă dr. Sonja Metzger, coautoare a studiului.
Și alți factori pot fi contribuit la tendințele pozitive ale populației, inclusiv o posibilă creștere a numărului total de erbivore migratoare din întregul ecosistem Serengeti sau o mortalitate redusă a hienelor cauzată de boli, de prădarea leilor sau de capcane. Stabilirea importanței relative a acestor mecanisme va fi un obiectiv important al cercetărilor viitoare.
Schimbările climatice ar putea să nu fie singurul factor care determină aceste modificări. Creșterea activităților umane în interiorul Parcului Național Serengeti, în special turismul și dezvoltarea asociată a drumurilor, a cabanelor și a altor infrastructuri, poate influența de asemenea distribuția erbivorelor migratoare. Un studiu recent al unei echipe de cercetare de la Universitatea din Glasgow a constatat că antilopele gnu evită tot mai mult zonele puternic dezvoltate din centrul Serengetiului, ceea ce sugerează că perturbarea antropogenă poate contribui la redistribuirea observată a prăzii.
Studiul oferă noi perspective asupra modului în care carnivorele de talie mare pot reacționa la schimbările în distribuția prăzii, iar concluziile depășesc granițele Serengetiului. La nivel global, schimbările climatice modifică mișcările speciilor migratoare, iar înțelegerea modului în care prădătorii răspund acestor deplasări spațiale și temporale va fi esențială pentru anticiparea impactului viitor al schimbărilor climatice asupra populațiilor de animale sălbatice.
