Cercetătorii extind măsurarea empatiei cu povești vesele și situații stânjenitoare
Empatia și capacitatea de a adopta perspectiva celuilalt au fost studiate de regulă prin scenarii negative, precum durerea sau suferința. Două psihologe de la Universitatea din Würzburg au dezvoltat însă instrumente de măsurare care acoperă și contexte pozitive sau ambivalente din punct de vedere social, relatează un material publicat în revista Behavior Research Methods.
Anne Böckler-Raettig, profesoară de metode de cercetare și cogniție socială la Institutul de Psihologie, și Eva Landmann, cercetătoare doctorandă în laboratorul acesteia, prezintă două extensii ale unui instrument existent: EmpaToM-pos și EmpaToM-embarrass.
Empatie și teoria minții, măsurate separat
În psihologie se face distincția între empatie, procesul afectiv prin care împărtășim sentimentele celuilalt, și teoria minții, procesul cognitiv prin care deducem logic gândurile, intențiile sau convingerile interlocutorului. Instrumentul EmpaToM, dezvoltat în 2015, permitea măsurarea simultană, dar independentă, a acestor două procese.
Extensiile noi folosesc naratiuni video naturaliste în care oamenii povestesc scurte experiențe autobiografice cu orientări emoționale diferite: neutre, precum rutine zilnice, hobby-uri sau activități legate de muncă; negative, precum boli sau pierderi; pozitive, precum reușite, evenimente de familie fericite sau legături sociale; și stânjenitoare, precum incidente sociale sau situații jenante în public.
Rezultatele studiilor de validare
În studii însoțitoare la care au participat în total peste 170 de persoane, cercetătoarele au demonstrat validitatea instrumentului extins. Participanții au reacționat emoțional clar: s-au simțit mai fericiți când au urmărit videoclipuri pozitive și s-au simțit explicit stânjeniți în fața conținutului jenant.
O altă constatare a fost corelația puternică între empatia pozitivă și cea negativă, ceea ce sugerează că tendința de a împărtăși sentimentele altora este o trăsătură individuală generală, relativ constantă în diferite stări emoționale. În schimb, capacitatea de a adopta perspectiva celuilalt a funcționat în mare măsură independent de tendințele emoționale: înțelegerea gândurilor unei persoane nu este legată în mod necesar de empatie.
Disponibilitatea de a ajuta, diferită în funcție de context
Scenariile pozitive și cele stânjenitoare au dus la o disponibilitate mai mare de a ajuta decât conținutul neutru, dar mai mică decât în cazul evenimentelor negative. Cercetătoarele oferă explicații teoretice pentru acest model. „În contexte pozitive, oamenii pot ajuta pentru a-și menține propria stare de bine”, spune Landmann. În situația în care cineva este stânjenit, persoana semnalează o recunoaștere fundamentală a normelor sociale, ceea ce încurajează apropierea socială și sprijinul din partea celuilalt.
Utilitate pentru practica clinică
Potrivit celor două cercetătoare, importanța strategică a extinderii constă în validitatea ecologică mai mare a instrumentului, care apropie cercetarea de complexitatea vieții reale. În psihologia clinică, instrumentul permite surprinderea mai precisă a diferențelor interindividuale și investigarea posibilității ca anumite tulburări psihice să fie asociate cu deficite selective: un pacient ar putea împărtăși durerea altuia, în timp ce empatia față de bucuria celuilalt este afectată.
