Planeta Roșie dezvăluie o latură purpurie fascinantă

Florentina

Marte, planeta roșie, dezvăluie nuanțe violet în regiunea polară sudică

Deși oxidul de fier domină paleta cromatică a lui Marte, conferindu-i supranumele de „Planeta Roșie”, noile imagini ale regiunii polare sudice arată o cu totul altă față a planetei. Vârtejuri de roz, violet și roșu evidențiază această zonă, inclusiv o formațiune numită Thyles Rupes, o stâncă glaciară cu faleze mai înalte de un kilometru.

Termenul „rupes” înseamnă stâncă în latină, iar „Thyles” face referire la un tărâm mitic nordic menționat în antichitate. Materialele de diferite culori din această regiune provin din surse distincte. Vulcanii au creat și au răspândit materialul mai închis la culoare, bogat în minerale precum olivin și piroxen, ambele abundente și în mantaua Pământului. Olivina este compusă din magneziu, fier și silicați, iar piroxenii sunt un grup de minerale silicate formate în principal din siliciu și oxigen, frecvente și în mantaua superioară terestră.

Zonele de un albastru palid, precum cele din crater, sunt acoperite de dioxid de carbon înghețat. Lângă polul sudic, acest material persistă chiar și primăvara, când a fost capturată imaginea. Pata palidă din partea stângă jos face parte din calota polară sudică. Calota principală nu se topește niciodată, însă o calotă sezonieră de gheață de CO2 se extinde și se contractă odată cu anotimpurile.

Nuanța generală de violet-afină a regiunii provine din combinația dintre praf și gheață. Aspectul zonei nu este însă constant; se modifică pe parcursul zilei. Praful din aer, lumina blândă de dimineață, gheața care acoperă solul și peticele de gheață amestecate cu praf contribuie împreună la crearea acestui peisaj violaceu.

În imagine sunt vizibile și diferite tipuri de dune. Din cauza tiparelor de vânt combinate, nu există dune fin modelate precum cele întâlnite în alte regiuni ale lui Marte. Se observă chiar așa-numitele creste barchanoide, dune în formă de arc, comune în deșerturile nisipoase de pe Pământ, care au două „coarne” orientate în direcția vântului.

Thyles Rupes, care se întinde pe sute de kilometri, s-a format într-un mod similar munților de pe Pământ, atunci când două plăci tectonice se împing una împotriva celeilalte. Pe Pământ, mișcarea plăcilor tectonice este continuă, formând munți noi la scări geologice. Pe Marte însă nu este cazul; planeta nu are tectonica plăcilor, fiind o planetă cu o singură placă și cu un înveliș stagnant. Prin urmare, Thyles Rupes s-a format cel mai probabil în timpul răcirii interiorului planetei. Pe măsură ce crusta s-a contractat, unele porțiuni au fost împinse în sus.

Sondele orbitale precum Mars Express, dotate cu camere puternice, au deschis o fereastră către suprafața marțiană. În ultimele decenii, Mars Express și Mars Reconnaissance Orbiter al NASA au furnizat un flux constant de imagini ale diferitelor regiuni ale planetei. Deși planeta poate fi moartă din punct de vedere geologic, suprafața sa rămâne fascinantă și oferă numeroase lecții despre cât de diferite pot fi planetele stâncoase.

Share This Article