Propolisul de albine crește eficacitatea unui medicament antifungic împotriva drojdiilor patogene în teste de laborator
Un extract etanolic de propolis polonez ar putea spori efectul medicamentului antifungic amfotericină B împotriva mai multor specii de drojdii patogene, inclusiv Candida auris, arată un studiu publicat în Scientific Reports. Cercetarea, la care a contribuit Piotr Kuś de la Departamentul de Farmacognozie și Medicamente pe Bază de Plante din cadrul Universității Medicale din Wrocław, a analizat interacțiunea dintre propolis și mai mulți agenți antifungici.
Propolisul este o substanță produsă de albine din material vegetal, ceară și secreții proprii. Compoziția sa variază în funcție de plantele din jurul stupinei, ceea ce îl face un amestec complex, nu o substanță unitară. În extractul studiat, cercetătorii au identificat 77 de compuși, printre care flavonoide precum pinocembrina, chrysin, galangin și pinobanksin.
Patru specii de drojdii testate
Studiul a evaluat activitatea propolisului împotriva a patru specii de drojdii care cauzează candidoză: Candida albicans, Nakaseomyces glabratus, Pichia kudriavzevii și Candida auris. Cercetătorii au folosit mai multe metode pentru a determina dacă propolisul și medicamentele antifungice își potențează reciproc efectele, acționează aditiv, nu se influențează sau acționează antagonist.
Cele mai consistente rezultate au fost obținute pentru amfotericină B, un medicament folosit în infecții fungice severe. Combinat cu extractul de propolis, amfotericină B a arătat activitate sinergică împotriva tuturor speciilor testate în cel puțin trei din cele patru metode utilizate. Pentru Candida auris, două metode au indicat un efect aditiv.
„Adăugarea extractului de propolis poate crește eficacitatea amfotericinei B, făcând posibilă obținerea unei inhibări mai puternice sau eliminarea ciupercii cu o expunere mai redusă la substanțele individuale”, explică Kuś.
Nu toate combinațiile sunt benefice
Propolisul nu a sporit activitatea tuturor medicamentelor testate. În unele combinații, cercetătorii au observat un efect aditiv sau nicio interacțiune semnificativă. Altele au arătat antagonism, ceea ce înseamnă că asocierea poate funcționa mai slab decât se aștepta. Acest lucru a fost observat în rezultatele care au implicat caspofungin, clotrimazol și ketoconazol.
Originea naturală a unei substanțe nu o face neutră atunci când este combinată cu medicamente. Interacțiunile pot acționa în ambele sensuri: pot spori efectele tratamentului sau le pot slăbi.
Candida auris, un patogen dificil
Cercetătorii s-au concentrat asupra speciei Candida auris, o drojdie care poate cauza infecții asociate asistenței medicale și care poate fi rezistentă la medicamentele antifungice. Studiul a oferit unele dintre primele dovezi privind activitatea extractului de propolis împotriva acestui patogen. Potrivit cercetătorilor, este primul studiu care demonstrează că un extract etanolic de propolis poate elimina eficient C. auris în condiții in vitro.
„Candida auris prezintă foarte des rezistență ridicată la medicamentele antifungice utilizate frecvent, ceea ce face infecțiile dificil de tratat și reprezintă o amenințare serioasă, în special pentru pacienții spitalizați. Observațiile noastre pot inspira cercetări suplimentare, inclusiv studii privind noi terapii combinate”, subliniază Kuś.
De la laborator la tratament, un drum lung
Rezultatele nu înseamnă că propolisul poate fi folosit deja ca adjuvant în terapia antifungică. Experimentele au fost realizate in vitro, în afara corpului uman, folosind culturi microbiene. Autorii notează că pașii următori ar trebui să includă investigarea mecanismelor din spatele interacțiunilor observate și confirmarea eficacității în modele preclinice de infecție.
Propolisul însuși prezintă o provocare importantă: compoziția sa poate varia în funcție de origine, astfel încât ar fi necesară o standardizare adecvată înainte de orice aplicare medicală potențială.
„Mai este un drum destul de lung de parcurs, deoarece cercetarea a demonstrat deocamdată activitate doar in vitro. Ar trebui, printre altele, să determinăm mecanismul de acțiune și o metodă de standardizare a extractului, să dezvoltăm o formulare adecvată, să efectuăm studii pe modele animale și apoi să trecem la studii clinice”, explică Kuś.
Substanțele naturale adesea nu devin medicamente în forma lor originală, dar pot oferi un punct de plecare pentru dezvoltarea de compuși noi. „Cel mai adesea, rezultatele obținute pentru substanțe de origine naturală oferă baza pentru dezvoltarea unui candidat pentru un viitor medicament. Acesta ar putea fi, de exemplu, un derivat sintetic cu eficacitate, siguranță sau proprietăți farmacocinetice optimizate, și doar o astfel de substanță ar fi supusă testărilor ulterioare”, conchide Kuś.
