Stoicismul nu este doar pentru bărbați, în ciuda a ceea ce sugerează manosefera
Stoicismul a atras de-a lungul anilor tot felul de admiratori, însă unul dintre grupurile care au stârnit numeroase comentarii prin interesul lor pentru această filosofie antică este „manosefera”. În cartea sa din 2018, „Not All Dead White Men”, dedicată studiilor clasice, misoginiei și erei digitale, filologa americană Donna Zuckerberg remarca îngrijorată că „bărbații din manoseferă au o fascinație profundă pentru filosofia stoică”.
Aceasta subliniază modul în care spațiile online respective folosesc fragmente din operele stoice pentru a susține că femeile nu ar fi potrivite din punct de vedere psihologic pentru stoicism. De exemplu, manosefera invocă lauda stoică a logicii pentru a afirma că bărbații ar poseda o „raționalitate superioară”, în timp ce femeile ar fi conduse de emoții. Mai mult, susținătorii acestor idei consideră stoicismul un instrument hotărât masculin împotriva naturii manipulative și înșelătoare a femeilor și a influenței acestora. Din aceste motive și din multe altele, manosefera argumentează că femeile nu pot fi niciodată stoice.
Răspândirea ideilor stoice în acest mediu i-a determinat pe unii, inclusiv pe Zuckerberg, să se întrebe dacă este vorba doar de o distorsionare nefericită a materialului antic sau dacă există ceva tulburător ascuns sub suprafața unor texte precum „Meditațiile” lui Marcus Aurelius. O parte a problemei constă într-o imagine persistentă a stoicului ca persoană lipsită de emoții și indiferentă — curajoasă și rezilientă, dar poate prea puțin preocupată de altcineva în afara propriei persoane.
Este stoicismul cu adevărat o mentalitate macho, rece și indiferentă? Este el cu adevărat doar pentru bărbați? Răspunsul scurt este, desigur, „nu”. Stoicii identificau raționalitatea ca trăsătură definitorie a ființelor umane, iar tocmai raționalitatea ne face membri ai unei singure comunități umane globale. Toate celelalte caracteristici, precum etnia, naționalitatea și genul, sunt neînsemnate în comparație cu rațiunea comună pe care o posedă toți oamenii. Prin urmare, nu există temeiuri pentru ca stoicii să facă o distincție rigidă între bărbați și femei.
Filosoful stoic roman Gaius Musonius Rufus, activ în secolul I d.Hr., s-a pronunțat direct pe această temă. Întrebat dacă femeile ar trebui să studieze filosofia, el a argumentat că femeile și bărbații au aceleași simțuri care furnizează informații despre lume și aceleași capacități raționale. Ambele sunt la fel de capabile să acționeze virtuos. Dacă filosofia este studiul modului de a trăi o viață bună, atunci ar fi absurd să sugerezi că este potrivită doar pentru o parte a umanității.
Musonius notează numeroase exemple în care femeile manifestă virtutea „bărbătească” a curajului, cum ar fi atunci când își protejează urmașii. De asemenea, el susține că fetele ar trebui să primească aceeași educație ca băieții — o idee radicală pentru vremea sa. Cele mai importante virtuți — curajul, cumpătarea, corectitudinea și capacitatea de a lua decizii bune — sunt la fel de vitale pentru fete ca și pentru băieți și, prin urmare, ar trebui predate ambelor categorii.
Musonius a fost un produs al epocii sale și a activat în mare măsură în limitele culturii vremii; el presupunea că majoritatea femeilor vor ajunge să conducă o gospodărie. Dar în secolul I d.Hr., aceasta era o presupunere rezonabilă. Deși nu perfect, acest filosof stoic este probabil cel mai apropiat de ceea ce am putea numi un teoretician feminist al antichității.
Ni se spune că mulți din manoseferă sunt cititori devotați ai lui Aurelius. „Meditațiile” sale includ numeroase pasaje în care acesta pare să spună că cineva ar trebui să „fie bărbat”, iar la un moment dat critică pe cineva pentru că ar fi „nebărbătesc”. Dar merită amintit că Marcus nu scria o carte de maxime de dezvoltare personală pe care se aștepta ca alții să o citească; el scria pentru sine, într-un jurnal privat.
Când Marcus își spune că ar trebui să fie bărbat, el spune că ar trebui să întruchipeze calitățile potrivite pentru cine este el ca bărbat adult în lumea în care trăiește. Există întrebări despre ce ar putea însemna „a fi bărbat”, dar este destul de clar că ceea ce are Marcus în minte este să fii rațional, calm și să acționezi pentru binele întregii omeniri.
Este posibil ca Marcus să contrasteze implicit aceasta cu o imagine negativă a femeilor ca iraționale și excesiv de emoționale, însă mai probabil este că el contrastează această idee cu a fi un adolescent imatur și irațional. Când Marcus își spune „fii bărbat”, ceea ce vrea să spună cel mai probabil este „fii un adult”. De asemenea, în aceste pasaje, Marcus nu spune doar „fii bărbat”, ci de obicei „fii un bărbat bun”, iar adjectivul „bun” este cel care contează. „Bărbat” se referă pur și simplu la Marcus însuși.
Ce este un bărbat bun? Este cineva care acționează în interesul întregii omeniri. O femeie bună este exact la fel.
