Ce ne învață câinii maidanezi din India despre îngrijirea câinilor de companie
Câinii de companie primesc adăpost, îngrijire veterinară, afecțiune, dresaj și joacă. Stăpânii decid când mănâncă, unde dorm, când ies afară, cu cine se întâlnesc și cum se mișcă. Îi iubim și vrem să fie în siguranță, dar există și reversul: îngrijirea vine adesea cu confinare, mișcare restricționată, alegeri sociale limitate și supraveghere constantă. Anxietatea de separare este tot mai frecventă, iar în Statele Unite diagnosticele de tulburări comportamentale la câini au crescut de zece ori între 2010 și 2020.
De obicei presupunem că domesticirea îndelungată i-a făcut pe câini dependenți de oameni. Nu este adevărat: cei mai mulți câini din lume nu trăiesc ca animale de companie, ci hoinăresc liber, fără stăpân. India are aproximativ 60 de milioane de câini maidanezi, care trăiesc alături de oameni, fără a fi stăpâniți, mișcându-se prin piețe și spații publice și hrănindu-se cu resturi sau din hrana primită de la oameni.
Ce au observat specialiștii
Într-un studiu recent, 45 de specialiști în comportament canin cu formare occidentală au mers în India pentru a observa câini maidanezi. Mulți dintre ei se așteptau să vadă suferință, boală și vigilență constantă, pornind de la ideea că siguranța și îngrijirea unui câine depind de managementul și controlul uman.
În schimb, participanții i-au descris pe câinii de stradă ca fiind pricepuți social, robusti fizic și capabili. Animalele se strecurau singure prin străzi aglomerate, își rezolvau conflictele prin semnale subtile — lătrături și posturi — în locul luptelor prelungite și alegeau când să se apropie sau să se îndepărteze de oameni. Specialiștilor li s-au părut calmi și echilibrați, spre deosebire de câinii de companie, a căror comportare escalada adesea din motive mici.
Nu există un model universal
Concluzia nu este că maidanezii sunt liberi, iar câinii de companie sunt captivi. Nu există un șablon universal pentru o viață bună de câine. Maidanezii se confruntă cu riscuri grave — boală, rănire, foame, ostilitate din partea oamenilor — pe care câinii de companie le evită în mare măsură. Nu le putem pur și simplu oferi acestora din urmă viața câinilor de stradă.
Totuși, mulți câini de companie își petrec viața în interior, în spatele gardurilor, în lesă, în mașini sau în cuști. Primesc adesea instrucțiuni directe și au rutine strict programate. Când apar probleme precum anxietatea sau impulsivitatea, stăpânul le poate interpreta ca defecte ale câinelui. Însă comportamentul canin este relațional: el rezultă din interacțiunile dintre câini și oameni.
Este confinarea o formă de îngrijire?
Pe măsură ce specialiștii călătoreau dintr-un oraș în altul, mulți au început să-și pună la îndoială propriile modele despre ce înseamnă bunăstarea unui câine. Oare îngrijirea bună se echivalează cu confinarea și obediența? Unul dintre participanți se întreba: „Când le spunem câinilor noștri că pot doar să meargă în pas lângă noi, nu le spunem oare să fie stresați pentru că le limităm diversitatea comportamentală?”
Mulți s-au întrebat dacă eforturile de a le oferi câinilor de companie o viață sigură și iubitoare nu le îngreunează dezvoltarea încrederii, adaptabilității și competenței sociale. Rezultatul pot fi câini care se luptă cu anxietatea când sunt lăsați singuri sau latră la străini, reacționează agresiv la alți câini ori intră în panică în locuri aglomerate. Aceste comportamente sunt reale și adesea dureroase, dar reacția oamenilor este frecvent de a intensifica restricțiile și controlul.
Întrebări mai bune
Pentru participanți, experiența de a-i interpreta pe câinii de stradă ca fiind competenți și independenți i-a determinat să reflecteze la modul în care câinii de companie ar putea primi mai multă autonomie. Unii au trăit o răsturnare izbitoare de perspectivă: au ajuns în India întrebându-se cum pot supraviețui câinii liberi fără ca oamenii să-i protejeze constant, iar au plecat întrebându-se dacă unele provocări comportamentale frecvente nu reflectă eșecuri nu ale câinilor, ci ale condițiilor pe care le creăm pentru ei.
Mulți participanți au spus că întrebarea lor călăuzitoare s-a schimbat de la „cum supraviețuiesc câinii de stradă?” la „cum supraviețuiesc câinii de companie lângă noi?”. Nu este vorba că maidanezii ar trăi neapărat mai bine, dar pentru a supraviețui pe străzi ei folosesc o gamă largă de abilități — sociale, de orientare, de găsire a hranei — pentru sarcini pe care stăpânii occidentali le fac în locul animalelor lor. Dacă sunt prea restricționați, câinii de companie devin frustrați și reacționează. Un participant se întreba ce s-ar întâmpla dacă stăpânii le-ar oferi mai mult control: „Când nu controlezi fiecare aspect al vieții lor, câinii învață să gestioneze singuri situațiile.”
