Comerțul global ascuns din spatele reciclării
Reciclarea nu are loc întotdeauna acolo unde este generat deșeul. Hârtia, metalele, plasticul și sticla aruncate într-o țară pot fi transportate pe tot globul și folosite ca materii prime în alta. Acest comerț internațional reprezintă o parte importantă a economiei circulare actuale, dar este adesea ignorat atunci când sunt concepute politicile naționale de reciclare.
Un studiu semnat de cercetătorii Eugénie Joltreau și Luis Sarmiento analizează de ce deșeurile reciclabile circulă între țări, cum se formează prețul lor și cum modelează politicile publice aceste fluxuri. Lucrarea, publicată în Journal of Applied Economics, combină un model teoretic al piețelor internaționale de deșeuri cu date privind comerțul cu plastic, hârtie, aluminiu, sticlă, fier și oțel.
Fluxuri constante și o piață concentrată
Comerțul global cu deșeuri reciclabile s-a menținut la aproximativ 170–200 de milioane de tone pe an începând din 2010. O parte semnificativă provine din țările cu venituri mari: în 2022, acestea au exportat cu până la 72 de milioane de tone mai mult deșeu reciclabil decât au importat. Piața este și foarte concentrată, primele zece țări exportatoare acoperind 67% din exporturile globale.
Dezechilibrul de materiale, motorul comerțului
În centrul studiului se află conceptul de „dezechilibru de materiale”: diferența dintre materialele de care o țară are nevoie pentru producție și deșeurile pe care le generează prin consum. O economie bazată pe servicii poate importa multe produse manufacturate și genera cantități mari de deșeuri, având în același timp nevoie de relativ puține materiale pentru industria internă. O economie în industrializare rapidă poate avea profilul opus, cu cerere puternică de materiale, dar cu mai puține deșeuri disponibile local.
Aceste diferențe pot face comerțul internațional atractiv din punct de vedere economic. Deșeurile tind să circule între țări cu profiluri complementare — dintr-o țară care generează relativ mai mult dintr-un material către una cu nevoi mai mari. Costurile de transport și cele de colectare, reciclare și eliminare determină, de asemenea, dacă acest schimb are loc. Cercetătorii au testat această relație pe date comerciale internaționale, iar rezultatele susțin ideea că dezechilibrele de materiale sunt un factor semnificativ al fluxurilor globale de deșeuri.
Deșeu sau resursă? Un preț care poate fi și negativ
Modelul teoretic explică și de ce deșeurile reciclabile nu se comportă ca un produs obișnuit. În funcție de cerere, de costurile de transport și de procesare, prețul lor poate fi pozitiv sau negativ: un importator poate plăti pentru deșeu ca sursă utilă de materiale, iar un exportator poate plăti o altă țară să îl preia. Valoarea deșeului se poate schimba odată cu condițiile de piață și cu politicile publice.
Cum politicile de reciclare pot stimula exporturile
Rezultatele arată că politicile de reciclare și de gestionare a deșeurilor pot influența nu doar cât material este reciclat, ci și unde are loc reciclarea. Subvențiile pentru colectare și reciclare, taxele pe eliminare și țintele de reciclare pot crește sau reduce stimulentul de a exporta, în funcție de modul în care sunt concepute.
Uniunea Europeană ilustrează această legătură: deșeurile exportate pentru reciclare pot fi luate în calcul la țintele naționale de reciclare a ambalajelor. Studiul raportează că, în medie, 10%–13% din reciclarea ambalajelor din UE a avut loc în afara blocului comunitar între 2018 și 2021, ceea ce înseamnă că o rată de reciclare raportată mai mare nu reflectă neapărat mai multă reciclare internă. Potrivit modelului, unele politici pot reduce costul pregătirii deșeurilor pentru export, făcând atractivă expedierea materialelor reciclabile în străinătate. Studiul sugerează de asemenea că, pentru țările care tind să exporte deșeuri, țintele care cer utilizarea materialelor reciclate în producția internă ar putea sprijini reciclarea locală mai mult decât țintele axate doar pe ponderea deșeurilor reciclate.
Dincolo de ratele naționale de reciclare
Rezultatele nu implică faptul că comerțul internațional cu deșeuri este întotdeauna dăunător: schimbul poate conecta materialele reciclabile disponibile cu industriile care au nevoie de ele. Însă cercetarea avertizează că politicile prost concepute pot încuraja exporturile fără a consolida sistemele interne de reciclare, mutând presiunea asupra mediului către țări importatoare cu standarde de mediu mai slabe sau cu infrastructură de colectare mai fragilă. Plasând comerțul internațional în centrul analizei economiei circulare, studiul subliniază necesitatea ca factorii de decizie să privească dincolo de ratele naționale de reciclare și să ia în calcul unde sunt procesate deșeurile, unde sunt utilizate materialele reciclate și cum influențează stimulentele fluxurile globale, reducând în același timp consumul total de resurse și generarea de deșeuri.
