Stupii de albine acționează ca „sisteme imunitare vii”, cu apărări antimicrobiene pe mai multe niveluri
Cercetătorii au descoperit că stupii de albine melifere funcționează ca „sisteme imunitare vii”, care ajută la protejarea coloniei, a puietului și a rezervelor de hrană împotriva bolilor. Concluzia subliniază necesitatea de a proteja habitatele albinelor pentru a le menține sănătoase.
Fiecare componentă a stupului este „încorporată” strategic în diferite compartimente: ceara, mierea și polenul, dar și propolisul, o substanță lipicioasă pe care albinele o colectează de la plante. Locația acestor materiale, împreună cu proprietățile lor antimicrobiene și chimice, respinge bolile și încurajează ciupercile și bacteriile benefice, asemănător modului în care sistemul imunitar uman gestionează microbii folositori și dăunători din organism.
Apărările naturale ale stupului depind însă în mare măsură de mediul înconjurător și se comportă ca o oglindă a ecosistemului. Albinele pot construi sisteme de apărare puternice doar din calitatea resurselor disponibile pentru materialele de construcție. Stupii aflați mai aproape de păduri native sau de terenuri agricole au prezentat apărări chimice măsurabil diferite, ceea ce arată impactul nevăzut al ecosistemelor asupra capacității stupului de a lupta împotriva bolilor.
„Stupii nu sunt doar case pentru albine, ci și locuri de muncă, restaurante și spitale, iar acum putem adăuga pe listă și sistemele imunitare”, a declarat cercetătoarea principală Kenya Fernandes. „Știm deja că mierea, ceara și propolisul au proprietăți antimicrobiene independente. Dar surprinzător a fost modul în care aceste materiale erau plasate în stup: nu aleatoriu, ci organizat.”
Pentru studiul publicat în ISME Communications, cercetătorii au colectat mostre de miere, polen, ceară și propolis din 24 de colonii de albine melifere, din cinci stupine de la Tocal College, New South Wales, și le-au analizat proprietățile antimicrobiene și chimice. Echipa a prelevat și albine pentru a examina comunitățile microbiene din intestin, precum și proprietățile antimicrobiene ale secrețiilor și țesuturilor lor.
Sistemul imunitar natural al stupului este organizat pe straturi, pentru a proteja ouăle și larvele din centru. Zonele expuse mediului exterior au avut cele mai puternice apărări naturale. Mierea din aceste stupi s-a dovedit a avea cele mai puternice capacități antimicrobiene, alături de propolisul folosit de albine pentru a sigila crăpăturile. Mierea și propolisul analizate au fost constant bogate în compuși bioactivi, inclusiv peroxid de hidrogen în miere și flavonoide de origine vegetală în propolis.
„Pe măsură ce ne apropiem de centrul stupului, apărările antimicrobiene devin mai țintite, fagurii de ceară, polenul depozitat și corpurile albinelor ajutând la filtrarea bacteriilor și ciupercilor dăunătoare, în timp ce încurajează speciile utile”, a explicat Fernandes.
Cercetătorii au constatat, de asemenea, că multe bacterii și ciuperci prezente în materialele stupului proveneau probabil din nectarul floral, ceea ce arată influența mediului în care albinele își caută hrana. Apărările stupului erau mai bine adaptate împotriva bacteriilor decât a ciupercilor, cel mai probabil un compromis cost-beneficiu: stupul investește mai mult împotriva amenințării cele mai severe, boala bacteriană americană a puietului (American foulbrood), o maladie contagioasă și fatală care poate distruge un stup.
„Acest lucru arată că stupii sănătoși depind de ecosisteme sănătoase și sunt influențați de ele. Defrișările și agricultura intensivă ar putea eroda în tăcere apărările naturale ale albinelor. Este un argument puternic pentru protejarea habitatelor cu flori diverse care susțin stupi sănătoși”, a declarat coautoarea Elizabeth Frost, specialistă în albine la Departamentul de Industrii Primare și Dezvoltare Regională din New South Wales.
„Există amenințări directe la adresa populațiilor de albine, precum acarianul Varroa, dar mulți nu conștientizează amenințările indirecte: reducerea ecosistemelor sănătoase are un efect de domino. Peisajele cu specii vegetale diverse pot crește șansele albinelor de a rezista la boli”, a adăugat ea.
Studiul s-a concentrat asupra albinei melifere europene, dar Fernandes își dorește să investigheze dacă un sistem similar există și la speciile native australiene de albine fără ac, care sunt sociale și formează colonii mari. „Mi-ar plăcea să văd dacă alte insecte sociale, precum albinele native fără ac, furnicile și termitele, care construiesc de asemenea locuințe extrem de complexe, au același sistem”, a spus ea.
