Un fosil uriaș din Jurasic aruncă lumină asupra evoluției unui prădător cu șase picioare
O fosilă excepțional de bine păstrată, descoperită în nord-estul Chinei, în asamblul fosilifer Daohugou, a condus la identificarea unei noi specii de diplur, denumită Sinojapyx giganteus. Această creatură, care a trăit acum aproximativ 165 de milioane de ani, în urmă cu aproximativ 165 de milioane de ani, în perioada Jurasicului Mijlociu, oferă indicii importante despre evoluția hexapodelor, grupul de animale cu șase picioare care include insectele.
Diplurii sunt rude fără aripi ale insectelor, caracterizate prin două proiecții posterioare numite cerci, asemănătoare unor antene sau clești. Deoarece aceste animale sunt rareori păstrate sub formă de fosile, evoluția lor a rămas slab înțeleasă. Fosila analizată de cercetătorii de la Academia Chineză de Științe și Universitatea din Valencia este singurul diplur găsit vreodată în asamblul Daohugou, în ciuda deceniilor de muncă pe teren și a examinării a sute de mii de fosile.
Studiul, publicat în Proceedings of the Royal Society B, a stabilit o nouă familie, Sinojapygidae, pentru această specie. Echipa a preparat cu atenție fosila și a examinat-o la microscop stereoscopic, documentând detaliat părțile bucale, fălcile, cleștii posteriori și abdomenul. Caracteristicile au fost apoi comparate cu cele ale diplurilor actuale și fosile, iar o analiză filogenetică a stabilit poziția speciei în arborele evolutiv.
Analiza a scos la iveală că acest diplur antic avea părți bucale parțial expuse, spre deosebire de diplurii moderni, la care fălcile sunt complet închise în cap. Această observație contestă viziunea tradițională potrivit căreia doar insectele aveau părți bucale expuse și că cele trei grupuri de hexapode non-insecte ar fi avut o singură origine comună a părților bucale ascunse. Cercetătorii propun în schimb că strămoșul comun al tuturor hexapodelor avea părți bucale expuse, iar condiția „ascunsă” a evoluat independent la proture, colembole și dipluri.
Fosila surprinde, de asemenea, o etapă de tranziție în evoluția cercului asemănător cleștilor la Japygoidea, un grup de dipluri cu clești posteriori specializați. Cleștii simetrici ai specimenului analizat nu aveau mici proiecții asemănătoare dinților, ceea ce oferă indicii despre modul în care cercii au evoluat de la structuri senzoriale la instrumente de vânătoare specializate.
Cu o lungime a corpului de peste 5 centimetri, Sinojapyx giganteus este cel mai mare diplur fosil înregistrat până în prezent. Pe baza fălcilor mari și puternice și a cleștilor posteriori robusti, cercetătorii ipotezează că această creatură era un prădător de vârf în ecosistemul solului din Jurasic. Echipa intenționează să continue cercetările asupra originii și evoluției ecosistemelor moderne, folosind biota Daohugou și alte zăcăminte fosilifere excepțional conservate ca principale ferestre de studiu. Cercetătorii speră să găsească noi specimene care să testeze ipotezele despre evoluția planului corporal al hexapodelor timpurii și să integreze dovezi morfologice, filogenetice și ecologice pentru a reconstrui mai bine modul în care grupurile timpurii de hexapode s-au diversificat și au interacționat în timpuri străvechi.
