Putregaiul roșu al coroanei, o boală fungică în expansiune în culturile de soia
Putregaiul roșu al coroanei, o boală fungică a soiei, se răspândește accelerat în regiunea Midwest a Statelor Unite. Boala a fost raportată pentru prima dată în Illinois în 2018, iar de atunci a fost confirmată în 51 de comitate din acest stat și a fost detectată și în Indiana, Iowa, Kentucky, Missouri, Nebraska, Ohio și Wisconsin. Specialiștii avertizează că răspândirea reală este probabil mai mare decât arată hărțile, din cauza lipsei de observații în anumite zone.
Boala este cauzată de ciuperca Calonectria ilicicola, cunoscută anterior ca Cylindrocladium parasiticum, care trăiește în sol și atacă rădăcinile plantelor. Ciuperca se răspândește odată cu solul, inclusiv prin pământul atașat de utilajele agricole.
Cum se produce infecția
Infecția începe atunci când microsclerotiile, structuri mici și dure din sol, germinează și dau naștere hifelor, corpul vegetativ al ciupercii. Aceste fire pătrund în celulele rădăcinii și avansează în plantă, producând toxine care distrug țesutul vegetal. Microsclerotiile sunt extrem de rezistente și pot persista în sol mai mulți ani. Rădăcinile din apropiere le pot stimula germinarea, iar condițiile calde și umede favorizează infectarea rădăcinilor tinere de soia.
Simptomele bolii
Putregaiul roșu al coroanei devine vizibil inițial la nivelul coroanei rădăcinii, zona de sub sol unde rădăcinile se întâlnesc cu tulpina. Coroana și partea inferioară a tulpinii pot căpăta o nuanță roșiatică, însoțită de structuri fungice, cum ar fi pete albe sau mici sfere roșii producătoare de spori, numite peritecii. Boala poate ataca planta devreme și poate persista sau se agrava pe parcursul sezonului.
O tulpină roșiatică poate fi observată încă din fazele vegetative, de la V2, dar abia în fazele reproductive, de obicei între R3 și R5, apar simptomele foliare. Cloroza, adică îngălbenirea, începe între nervuri și duce la necroză, moartea frunzelor. Infestările severe pot reduce randamentul cu 60%–70%.
Simptomele foliare pot fi aproape identice cu cele ale unor boli mai cunoscute, precum sindromul morții subite și putregaiul brun al tulpinii, sau chiar cu daunele produse de unele fungicide. De aceea, este important ca toate plantele suspecte să fie testate, mai ales că structuri caracteristice precum periteciile pot să nu fie vizibile până târziu în sezon.
Managementul bolii
Deși nu există o metodă sigură de control al putregaiului roșu al coroanei, unele produse și practici pot ajuta. Pe lângă monitorizarea și testarea plantelor cu simptome, este esențial să se evite deplasarea solului infectat în interiorul și între câmpuri și să se planteze ultimele câmpurile cunoscute ca infectate. De asemenea, se recomandă igienizarea echipamentelor între câmpuri.
Rotația culturilor este mai puțin probabil să facă diferența, deoarece inoculul poate rămâne în sol mai mulți ani, iar cultivarea continuă a porumbului poate genera alte probleme. Câteva tratamente de semințe sunt etichetate pentru suprimarea bolii în primele săptămâni după plantare. Producătorii sunt îndemnați să consulte ghidul privind eficacitatea fungicidelor pentru regiunea nord-centrală și să întrebe furnizorii de semințe despre evaluările soiurilor pentru această boală sau despre soiurile care ar trebui evitate.
Cercetări în curs
Echipele de cercetare testează soiuri de soia și tratamente de semințe pentru a oferi recomandări cât mai bune producătorilor. Un proiect nou își propune să îi ajute pe fermieri să ia decizii economice informate privind tratamentele împotriva putregaiului roșu al coroanei și a altor boli fungice ale soiei. Deoarece aceste boli apar în focare dispersate, fermierii nu știu adesea cât de mare este suprafața afectată dintr-un câmp și dacă tratamentele mai scumpe se justifică economic.
Proiectul va combina imagini satelitare, date de teren și învățare automată pentru a crea un sistem de sprijin decizional care să ajute producătorii să își direcționeze mai eficient investițiile în managementul bolilor. Vor fi livrate două instrumente practice: un estimator al suprafeței afectate, care cartografiază porțiunile de câmp afectate, și un calculator de rentabilitate care evaluează deciziile de tratament în funcție de amploarea bolii, risc, costurile inputurilor, prețurile culturilor și randamentele estimate.
