De ce un pic de dezordine poate fi benefică pentru locuința ta
Dacă urmăm filozofia celebrei organizatoare Marie Kondo, o casă ordonată este o casă mai bună. Albert Einstein ar fi contestat însă acest punct de vedere. „Dacă un birou dezordonat este semnul unei minți dezordonate”, spune un citat frecvent atribuit fizicianului, „atunci ce semn este un birou gol?”
Un studiu recent, care a analizat 22 de gospodării din Noua Zeelandă, contrazice și el ideea convențională că dezordinea este o problemă care trebuie neapărat rezolvată. Departe de a fi un simptom al organizării deficitare, dezordinea poate ajuta familiile să funcționeze și poate face viața să curgă mai lin.
Când dezordinea face viața mai ușoară
Gândiți-vă la spațiile din locuințe care au mai multe destinații și unde lucrurile tind să se adune: o sufragerie care servește și drept zonă de joacă sau un dormitor care este și birou. Un cuplu a povestit cum masa lor de sufragerie devine o „zonă de depozitare” pentru bagaje și sticle de băuturi înainte de a fi eliberată în fiecare seară. O altă persoană a descris cum faptul că își lasă anumite obiecte pe insula din bucătărie o ajută să nu le uite acasă când pleacă.
Oricât de dezordonate ar părea aceste spații, ele deservesc rutine zilnice care ar putea fi perturbate de dragul unei case care arată mai ordonat. De obicei considerăm dezordinea drept lucruri care ne stau în cale, dar adesea un spații aglomerat este pur și simplu unul care ne este util. Pentru o mamă, blatul din bucătărie servea drept masă și spațiu de lucru pentru ea și fiica ei. Pixuri, jucării și alte obiecte se puteau acumula, dar „atâta timp cât mai există spațiu pentru a mânca, pur și simplu las lucrurile așa”.
Ce ne spune dezordinea despre relațiile de familie
Dezordinea poate spune multe și despre relațiile din cadrul familiei. Un tată lăsa puloverul fiicei sale atârnat pe spătarul unui scaun în loc să îl pună la loc. Fiica îl lăsase anterior pe podea, iar tatăl dorea să îi recunoască progresul. „Consider asta o victorie”, a spus el. O altă persoană a povestit că tolerează o parte din dezordinea partenerului ei pentru că „și el locuiește aici”. Pentru ea, o casă comună nu ar trebui organizată doar după ideea de ordine a unei singure persoane. Faptul de a lăsa unele lucruri în pace era o modalitate de a recunoaște că spațiul aparține ambilor.
Acestea pot părea exemple modeste, dar arată că gestul aparent simplu de a face ordine poate intra în conflict cu încurajarea pe care o oferim copiilor sau cu respectul pe care îl arătăm partenerilor. Când facem loc pentru modul de viață al celorlalți, a pune totul la locul „potrivit” nu este întotdeauna cel mai chibzuit lucru de făcut.
Cum gestionăm dezordinea
Ar trebui atunci să renunțăm complet la ordine și să îmbrățișăm haosul? Nu chiar. Cercetări anterioare au asociat dezordinea din locuință cu stresul, stânjeneala și conflictele dintre membrii familiei. Dezordinea poate face obiectele mai greu de găsit, poate împiedica utilizarea unui spațiu sau poate crea mai multă muncă pentru altcineva. Studiul nu contestă aceste probleme, ci sugerează că trebuie să privim dincolo de aspectul unui spațiu pentru a înțelege dacă dezordinea creează într-adevăr dificultăți.
Cercetarea a identificat trei abordări principale prin care gospodăriile gestionează dezordinea: strângerea lucrurilor, tolerarea lor sau ascunderea lor din câmpul vizual. O femeie a descris cum împinge mingile de golf și alte obiecte ale partenerului sub un dulap, unde sunt mai puțin vizibile. O alta își ținea suplimentele zilnice pe blatul din bucătărie, nu în cămară, pentru că punerea lor la loc ar fi însemnat să uite să le ia. Aceste decizii reflectă un aspect pe care cercetările anterioare tind să îl ignore: menținerea ordinii într-o casă presupune echilibrarea unor nevoi, rutine și așteptări diferite. Ceea ce o persoană consideră a fi dezordine poate fi important pentru viața de zi cu zi a altcuiva.
Rezultatele sugerează de asemenea că ordinea este rareori o stare permanentă. Spațiile devin dezordonate pe măsură ce oamenii le folosesc, sunt eliberate când este nevoie și apoi devin din nou dezordonate. Încercarea de a menține o ordine constantă poate însemna să desfaci în mod repetat aranjamente care au un scop util.
Asta nu înseamnă că orice dezordine ar trebui tolerată. Dar o casă care pare perfect organizată nu este neapărat una care funcționează cel mai bine pentru cei care locuiesc în ea. Poate că o măsură mai bună a unei locuințe bine organizate nu este cât de ordonată arată, ci cât de bine funcționează pentru oamenii care trăiesc acolo.
